Urmăresc destul de multe persoane care au ceva de spus și sunt recunoscute pentru umorul pe care îl practică. Da, inclusiv Mândruță are momente la care reușești să îți miști un colț de buză, în încercarea disperată de a schița un zâmbet.

Problema mea este comentatorii lor.
Oamenii știu că sunt în relaționare directă cu un om de umor și încearcă să vină cu completări, clar mult mai bune, clar mult mai inspirate. Și se screm, în această încercare ipotetică, de se duce dracului inclusiv farmecul articolului. Dacă nu mă credeți, uitați-vă în comentarii la TNR, să vedeți acolo stupiditate pe pâine. Ei încearcă să demonstreze, să iasă în evidență, să fie descoperiți și remarcați.

Oameni buni, există un motiv pentru care ei/noi scriu/scriem iar voi sunteți cei care citiți. Ei/noi știm să scriem și avem, câteodată umor, pe care știm să îl transmitem mai departe, în scris. Voi nu aveți și nu e nici o rușine în asta, probabil noi nu am putea face ce faceți voi să vă câștigați pâinea de toate zilele.

Bine, acum știu că s-a aprins beculețul ăla cu mare nutella ce faci tu, oricine o poate face. Așa este. Dar, până când o să o poată face oricine, vă rog mult, din suflet, nu mai distrugeți internetul cu umorul vostru.

Rezumați-vă la bancurile cu bulă, spuse în cercul vostru de amici.
Sunt sigur că sunt teribil de amuzante.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.