Rețeta e simplă. Se merge la Kaufland, se cer două kilograme de coaste, în limba lui Petofi Sandor. Sincer să fiu, deși sunt foarte bune, nu mă dau în vânt după condimentarea lor de la Kaufland, dar nici în altă parte nu am găsit, simple și cărnoase.

Se pun la tavă, scăldate în Sangria, se acoperă cu folie de aluminiu, eventual alimentar, după care se dau la cuptor, la 180 de grade. Se lasă două ore, după care se scoate folia și se mai lasă maxim 30 de minute.

Se servesc simplu, pentru că se topesc, simplu, în furculiță.

Ca idee, am fost și mi-am luat pentru că m-am luat după gura hipsterilor fără gust să merg la Costelărie, unde coastele ar fi mai bune decât la Suzana, alături. Au fost atât de bune, încât cred că am și acum niște bucățele tari printre carii. Lasă, bine că aveau o tonă de cartofi alături, mi-a trecut foamea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.