06.12.2024
Simplu, te apuci să desfaci PS4 vechi, neavând habar ce faci, mai exact, rupi alimentarea sursei, arzi placa de bază cu letconul, după care, ce să faci, te sacrifici, iei un PS5 (bine, l-am primit cadou, butt still), că doar nu lași copilul fără consolă, doamne ferește…
18.11.2024
Primul meu contact cu PC-urile a fost în liceu, în 1990, când primiserăm niște HC85 și TimS-uri de pe undeva și eram toți uaaaaaaa. Atunci am învățat primul și ultimul limbaj de programare, BASIC, făcând
jocuri de HC85, cu IF THEN GOTO.
Primul contact real cu un PC a fost prin… 95? […]
13.11.2024
Când eram copil, una din cele mai dorite chestii într-o casă erau borcanele. Niciodată nu aveai suficiente borcane, pentru că în alea se puneau variile conserve și zacuști pe care le făceai, când prindeai așa ceva, ca să ai mâncare pe termen mai lung, dacă decidea tovarășul că ai mâncat suficient luna asta, așa că […]
23.10.2024
Suntem prinși cu niște chestii și nu avem nici timp, nici chef, de cumpărat și montat aparatul vieții, cu osmoză inversă. Suntem și sătui (noi, Cetin, cărătorul) de cărat apă cu baxul. Așa că mi-a venit ideea genială de a cumpăra o
ladă filtrantă Brita, că tot auzisem ce bună e și ce […]
12.09.2024
Mi se pare fantastic cum s-a înșurubat în limba română acest cuvânt,
adidași. Pur și simplu nu cunosc pe nimeni care să folosească termenul
de pantofi de sport. În schimb, pot zice fără probleme că fii-miu preferă
adidași guess, pentru că așa s-a născut, […]
26.07.2024
Cu cata marinimie doneaza el cutiile alea de plastic…
# Plasticul și contradicțiile noastre zilnice
Viața modernă ne pune constant în fața unor alegeri contradictorii. Mâncăm cărnuri cu amprentă de carbon masivă, apoi ne întrebăm dacă salvăm țestoasele prin reciclare selectivă. Adevărul e că suveica reciclării nu rezolvă problema fundamentală – consumul excesiv de plastic și materiale poluante.
Confortul ne determină să ignorăm realitățile dificile: de la operațiile estetice cu implicații etice, la achiziția unor produse cu ambalaj dubios. Chiar și în detalii aparent simple – cum ar fi mitul adidașilor de piele sau semnificația siglelor mașinilor – ascundem dorința de a ne justifica deciziile iresponsabile. Impozitele crescânde la autovehicule sunt doar un semn că sistemul se-ntinde să corijeze dezechilibrul pe care l-am creat.
Ironia e că mulți dintre noi nu ne ceri nicio scuză pentru amprenta de carbon pe care o lăsăm zilnic. Salvarea țestoaselor din plastic începe cu renunțarea la dorințele scumpe de sâmbătă – dar asta e o luptă prea grea pentru conștientele confortabile.
