Strada pe care am copilărit nu era asfaltată. În zilele cu ploaie era nămolul până la genunchi, iar în zilele toride se transforma într-o pătură de praf fin în care când îți afundai tălpile goale uitai de toate neajunsurile. Capătul de vest al străzii dădea în marginea satului așa că nu treceau decât […]

Cred că v-am mai povestit despre poetul Matei Agigea. Pentru cei care-au pierdut episodul, reiau descrierea pe scurt: plete, barbă, privire neînțeleasă, tatuaje peste tot, pelerină de piele, bocanci de armată, aspect general neîngrijit dar talent cu carul. Ca orice poet de statura lui, talentul era însoțit și de […]