Nu știu cum e în alte orașe, dar am impresia că, în bucurești, proprietarii de câini cred că, dacă câinele lor se cacă în zăpadă, căcatul ăla trece într-o dimensiune paralelă. Sau zăpada îl topește cumva și îl transformă în țurțuri decorativi.

Serios, nicăieri, spații verzi sau mormane de zăpadă, decă te uiți, stăpâni cu javre cărora pur și simplu nu le pasă. Iar acum, că s-a topit săpada, a rămas în urmă un covor imens de rahați, care pictează drăgăstos toate peisajele.

Acum, înțeleg, iubim animalele, ne place compania lor, etc. Dar viața în comunitate implică respect și față de ceilalți. Știți cum arată un căcățoi de ciobănesc? E uriaș. Și totuși, îl strâng, pentru că nu îmi place să văd în jurul meu mormane de dejecții.

Măcar dacă ar fi scump. Dar dacă ești atât de sărac încât nu îți permiți niște saci menajeri așa zis scumpi, vezi că are, române, la Pepco, chestia din poză, costă vreo 7 lei. Și are și saci de rezervă, 4 lei 4 role de sac.

Iei sacul, il bagi pe mana, apuci cu ea rahatul iubirii vieții tale, nu strângi prea tare, să nu ți se scurgă printre degete, după care, cu o mișcare voioasă, întoarce sacul pe dos și voila, poți să îl pui direct la coșul de gunoi.

Până când nu se vor da amenzi la greu pentru nesimțirea de a nu strânge după câinele tău, nu se va schimba nimic.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.