Nu am fost vreun mare băutor de alcool în viață. Exceptând elanurile eroice ale adolescenței, când anturajul te face să încerci tot felul de tâmpenii, în general sunt un tip destul de cumpătat, care nu are dependențe.

Totuși, mă gândeam zilele trecute.
La 20+ eram în condiția de a putea bea 40 de beri de revelion, dormit 2 ore, plecat la mare, la volan. Da, știu, e ok, au trecut 20 de ani de atunci.

La 30 de ani, când voiam să mă troznesc, îmi puneam o sticlă de vodkă într-o sticlă de bere de 2 litri din care băusem 500ml, amestecam bine, o beam rapid și mă culcam, a doua zi nu aveam nici pe dracu. Gen băutele monumentale de la Blogăria, femei, bărbați, cot la cot, iar a doua zi dădeam cu apă pe ochi, după câteva ore de somn, mâncam o omletă, beam o fanta și eram good to go.

40+. Am băut o sticlă de whisky cu un prieten acum ceva vreme, whisky super bun, curat, excelent. Am fost mahmur 24 de ore, de credeam că sunt bolnav de corona sau ceva. Atunci mi s-a lămurit și de ce mă simțeam amețit după ce beam o bere de 0.33.

Revin la 50, să vă spun cum e pe drumul spre cimitir.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.