Demult, când internetul era la începuturile sale și când nici nu mă gândeam că vreodată mi-aș permite să am internet acasă, cea mai șmecheră chestie pe care o puteai face cuiva era să te dai tipă pe mIRC și să îi dai întâlnire undeva aiurea, după care să aștepți acolo și să râzi de el de la distanță hăhăhă țepare.

Bine, erau și chestii mai complexe, eu vorbesc de oamenii normali, nu de băjeți dă cartier și alte chestii exclusiviste. Ne mai îndrăgosteam pe viață de câte o tipă, ea se îndrăgostea pe viață după noi, după primul eșec sexual realizai că nu era chiar iubire, mergeai mai departe și aia era, viață se numește. Serios, destul de distractiv, dintr-o dată, bazinul cu femei care nu știau ce poame eram, se mărise enorm.

Acum, parcă s-a întins cam mult coarda…

Cu continuarea…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.