Poliția română se ține de glumițe funny. Ok, cred că șoferul ăla era atât de prost, dar nu cred nicio secundă că agentul era atât de spiritual, pentru că nu au de unde, nu sunt acceptați la școala de poliție cu IQ de peste 100.

Desigur, glumițele sunt despre activitatea favorită a angajaților Ministerului de Interne, cea de a sta ascunși în boscheți, cu radarele. Nimic altceva, nicio acțiune reală pe străzi și autostrăzi, nicio amendă pentru depășiri aiurea, tăiat linii, trecut pe roșu, chestii de astea, pentru că ar trebui să ai o atitudine proactivă și chiar să muncești. De ce să o faci, când ascunsul în boscheți e mai productiv?

A fost un weeknd un prieten plecat la țară. Pe autostradă, ceață cu vizibilitate la 50 de metri. Meltenii români o băgau cu 150 relaxați, pentru că știi cum e, dacă eu nu îl văd, înseamnă că nu există. Știți ce făcea poliția? Stătea ascunsă sub un pod, cu radarul în dinți. Pentru că rolul lor nu e de prevenire și protecție, ci de stors amenzi, că așa e ordinul de zi pe unitate și planul de amenzi zilnic.

Pe de altă parte, mi se pare la limita demenței felul în care circulă zmeii români pe șosele, atunci când e ceață. Pur și simplu nu înțeleg modul în care percep ei mediul înconjurător și pericolele. Pe vremea când nu aveam SUV-uri, mă gândeam că poate au vizibilitatea mai bună când trec pe lângă mine bemveuri cu 160 la oră, deși nu vedeam în față la 100m. Dar nu au, garantat la fel de prost văd. Pur și simplu se năpustesc spre necunoscut bazându-se pe clasicul Mie nu mi se întâmplă, îi dau fleșuri și se dă la o parte.

Bine, la câteva ore după ce mi-a povestit astea cu ceața și poliția, mare accident la Arad, desigur, din cauza ceții. Dacă îi întrebi, ceilalți sunt de vină și dumnezeu, că nu i-a protejat.

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de pe Patreon