Chiar cand credeam ca nu o sa mai citesc niciodata literatura romaneasca, din cauza ca este sufocata de monstrii asa zis sacri pe criterii politice, gen Cartarescu, l-am descoperit pe Dan Dobos.
Si, doamne, am citit un SF extrem de bun, adica, sa explic ce inteleg eu prin SF bun.
In mintea mea, ierarhia scriitorilor SF este urmatoarea:
1. Isaac Asimov
2. Restul
Ei, nu mai e asa. Acum pe doi s-a instalat confortabil domnul Dobos, care scrie domnule extraordinar. De foarte mult timp nu am citit o carte scrisa atat de alert si totusi coerent, cu personaje multiple, care se intrepatrund extrem de bine.
Actiunea, desi intinsa pe parcursul mai multor generatii, este extrem de bine inchegata. Subiectul, bine definit in primele pagini, un cuprins ce se intinde pe 3 volume si o incheiere destul de previzibila, dar absolut normala, care inchide capitolul abatia cu un suspin, jumatate de regret, jumatate de usurare.
La mai multe, domnule Dobos, si va asigur ca ati intrat in panoplia lui Arhi de scriitori, ceea ce e mare lucru. Pentru Arhi, desigur.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.