Dacă e ceva ce mă scoate din sărite major este fariseismul acesta de tip woke. Nu mai bea suc cu paiul, paiele poluează. Schimbă-ți mașina anual, funcție de noile standarde euro. Ia-ți electrică. Sortează gunoiul, pentru ca un băiat deștept să nu trebuiască să angajeze țigani oameni la muncă pe groapa de gunoi,să vină gata rezolvat. În timp ce noi, clasa conducătoare, ne plimbăm cu avioane private care poluează la un zbor cât vei polua tu toată viața cu coaja ta de Logan.

Acum mizeria asta, cu risipa alimentară. Vezi, drăgăliță doamne, cum aruncăm noi, românii, sute de kile de mâncare. Prezentat în acest stil diatetic, care face o legătură directă între faptul că noi aruncăm mâncare și alții fac foamea. Practic, suntem de vină că alții mor de foame. Dacă nu aș arunca eu acea mâncare, ea ar fi ajuns la acei sărmani neajutorați și nu mai mureau.

Jurnalism de stand-up comedy ii zic eu acestei mizerii. Este pe același plan cu Mănâncă tot din farfurie, pentru că în timp ce tu ai tot, un copil din Africa moare de foame. Pișă-te în duș, pentru că, în timp ce tu tragi apa la WC, un copil din Africa moare de sete. Tot timpul acest leit-motiv cu copilul din Africa, de parcă dacă mă piș eu în duș, automat apa de pe plaiurile carpato-danubiano-pontice e transportată miraculos în căușul palmelor unui copil african, gata să moară de sete. Dar care scapă, datorită urinei subsemnatului și, cu ochii înlăcrimați de recunoștință, privind în sus, șoptește: Mulțumesc, Arhi, că ai ales să te piși în duș.

Concluzia e simplă. Pe banii mei, pot să arunc orice și oricâtă mâncare vreau. Poate nu îmi place, poate am decis să țin dietă, poate nu, cert e că CU SIGURANȚĂ mâncarea aia nu ajunge la niciun copil african.

Cât despre copiii africani, după multele faze din ultimii ani, culminând cu acel Kill the Boer strigat din sute de mii de piepturi copilăroase de africani, aș prefera să îi mai trieze dumnezeu puțin. Dacă nu ai ce mânca, poate nu e locul tău printre noi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.