În ultima perioadă am decis să mai schimb monotonia perpetuă a celor 10 minute zilnice petrecute pe tronul familiei și să nu mai citesc lecturi ușoare, gen Kant, Schopenhauer, Krishnamurti și altele, așa că am decis să îmi cumpăr o revistă de integrame.

Mbon, iau eu revista, îmi beau dimineață cafeaua, după care mă îndrept, cu pași regali, spre locul de completare a careurilor. Cunoscându-mă drept un rebusist de forță, înfig pixul în foaie și încep să dezleg clasicele Ajută la cusut = iță, Femeie = ea și altele, până când îmi dau seama că multe dintre ele sunt fix pix, adică orizontalul cu verticalul nu prea se pupă.

Verific rezolvările, surpriză, peste tot unde eu am pus Â, adică A, era Î, adică i. Mă uit mirat pe prima pagină, unde scrie într-un colț Această revistă folosește ortografia cu î din i.
No shit. De ce nu ortografia tembo-habe? Sau câteva mostre de cuneiforme. Eventual caligrafie latină, cu V în loc de U.

De ce nu, dacă tot avem o fâlfâire la cord când vine vorba de regulile de bază ale limbii rromâne?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.