Înţeleg perfect fanteziile sexuale ale oamenilor. Sunt un tip deschis, relativ echilibrat, conştient de sexualitatea sa şi a semenilor săi. Apreciez o jucărie sexuală la vremea ei, nu mă feresc de latex şi în general, sunt adeptul chestiilor făcute pe lustră, sub lustră, pe masă, sub masă, pe chiuvetă, sub chiuvetă, pe balcon, sub balcon, în piscină, sub piscină etc.

Niciodată nu aş fi putut practica bondage-ul. Urăsc ideea de a lua bătaie sau de a fi legat în timpul respectivelor acte. Dar înţeleg senzaţia de dominare pe care o degajă şi îl accept fără rezerve, când e vorba de alţii. În schimb, e ceva ce nu înţeleg.

Care e faza cu domination şi bondage când e vorba de soţ şi soţie? Adică înţeleg, simţi diverse când e vorba de o femeie străină pe care o domini, o cafteşti sau ce îi mai faci tu.
Dar ce simţi când o domini pe nevastă-ta? Pe bune, dacă faci aşa ceva, înseamnă că femeia aia nu e deloc inhibată şi ţi-a cam făcut toate poftele, din toate punctele de vedere. Sau şi mai şi, dacă are 50 de ani.

– Costele, ia cătuşele roz, pune-ţi proteza aia bună şi leagă-mă.

De ce să o mai legi? Să îi faci ceea ce oricum îi faci când e liberă?
Mă depăşeşte.