Back from my roadtrip.
Am fost plecat singur, de capul meu, pe unde m-a dus drumul, simteam nevoia sa imi racoresc mintea, dupa atata iad vazut real life. Noroc că există Xanax, ca să pot dormi în nopțile când mai visez ce am văzut. Am ales să mă obosesc fizic, ca să îmi pot odihni mintea. Nu știu cât am reușit, vom vedea.

Am început, desigur, cu o pauză, pentru că, la Nădlac, am stat 4.5 ore ca să ies din țară. Patru fucking ore și jumătate, de am zis că o iau razna. Și nu, nu erau doar ucraineni, să știți. dimpotrivă, foarte mulți români.

Ca idee, presa românească ne-a manipulat de ne-a rupt, în legătură cu vameșii unguri. Știți voi, relatările alea despre cum nenorociții unguri îi țin aiurea pe ucraineni în vămi și amprentări și restul de șicane.

Doar că nu e deloc așa. În primul rând, văzut de mine, ucrainenii fără acte sunt tratați foarte decent, sunt duși într-o încăpere de la vamă, stau câteva minute, ies și pleacă, nimeni nu are nicio treabă cu ei.

Second, și asta de la prima mână vă spun, de fapt situația a fost din cauza ucrainenilor. Ei treceau normal, ca și românii și erau atenționați ca, de la vamă, să se îndrepte spre Debrețin, unde să li se facă acte în regulă pentru deplasarea prin Schengen. Dintre toți cei care au ieșit pe la Nădlac, sub 10% s-au dus la Debrețin, restul au profitat de deplasarea liberă din Schengen și au plecat în treaba lor. Așa că s-a mutat crearea de acte la vamă. Lucru absolut normal.

Un cuvânt pentru vameșii români și ungari. Nu vă doriți să munciți ce fac ei. Pe frigul acela, alergat kilometri printre mașini, în noxele alea incredibile de la mii de mașini care funcționează simultan, răspuns la întrebări, suportat de claxoane de români nerăbdători, viața aia nu e de trăit așa.

În rest, prin străinătățuri? Situația din teren este destul Nasolică, dpdv moral și material. Combustibilul, pe unde am ajuns incredibil de scump. Top a fost la un Agip din Italia, unde am băgat motorină cu 2.59 euro. În rest, 2.3 sau 2.3 euro. În condițiile în care cu 2 săptămâni înainte era maxim 1.7.

Pe oriunde am mers și stat, discuțiile se învârteau în jurul Ucrainei, oamenii nu prea zâmbeau, nu prea aveau chef. Singurele care râdeau erau niște tinere din state, care vociferau la o masă, foarte sigure, despre cum va fi al 3 lea război mondial și, cu siguranță, vom șterge de pe fața pământului aceste popoare care nu ne lasă să ne dezvoltăm. Am încheiat citatul.

Șoferii din Franța ș Italia sunt sinucigași, orice conducător român de BMW poate fi considerat civilizat și decent, față de ei.

Cam atât. Back in business.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.