O dată la câțiva ani avem război în zona aceea. Anul acesta, într-un mod absolut coincidental, războiul a început exact când Benny Netaniahu, prim ministrul Israelului, a pierdut puterea și un alt premier a fost pus să formeze un cabinet. Evident, acum nu mai avem timp de alt cabinet, că suntem în război și lucruri se întâmplă. Exact în aceași perioadă, președintele palestinian a amânat alegerile din Palestina pe termen nedeterminat, motivând că vai, nu există siguranța că Israelul va permite votarea în Ierusalimul de est. Vă spun, niște coincidențe incredibile care, acum ucid femei și copii sau, de ce nu, ziariști, pentru că sediul agențiilor de presă a fost distrus de Israel, lumea nu trebuie să știe chiar totul când ucizi după bunul plac, ca la vânătoare de urși în românia.

Ca orice om interesat de subiect, urmăresc de mulți ani ce se întâmplă în zonă. Modul brutal în care armata israeliană ucide copii și femei, nediscriminatoriu, pe un teritoriu ce nu le va aparține și unde va fi un război etern până când îl vor abandona sau până când toți palestinienii vor fi uciși. Modul brutal în care Hamas ucid, la rândul lor, femei și copiii, la fel de nediscriminatoriu, trimițând rachete peste zonele locuite din Israel.

Nu vreau să vorbesc despre subiectul ocupării Palestinei și ghetoizării oamenilor de acolo, că nu acesta este subiectul. Israelul este o forță de ocupație care face, în mod constant, crime pe care nu le sancționează nimeni, copii uciși cu gloanțe în cap de la mică distanță, legi care îi transformă pe locuitorii din Palestina în sclavi fără drepturi etc. Ce voiam eu să zic, de fapt, este că, după ce trec chestiile astea emoționale, știți ce rămâne?

Palestina este genul ăla de loc la care visează mizerabilul ăla de Erdogan. Nu există drepturi pentru femei, nu există drepturi pentru copii, sunt sclavii bărbaților ocupați cu războiul, nu există vreo urmă de democrație, așa cum nu există democrație într-un stat islamic. Sunt un loc unde libertatea e o glumă. Sunt exact și fix la fel ca Afghanistan, Iran sau Egipt și cum va ajunge, în scurt timp, Turcia. Locuri unde religia face ravagii și evul mediu este prezent în toate momentele și acțiunile zilei.

Sunt sigur că mulți dintre voi nu s-au gândit vreodată la asta, asaltați de subiectele colportate zilnic de presă, dar dacă aveți curiozitatea de a aprofunda, căutați pe google despre Israa Ghrayeb, e destul de interesant și revelatoriu pentru subiect.

Suntem prea prinși de emoția a ceea ce se întâmplă ca să realizăm despre ce fel de oameni vorbim și cam ce vrem, de fapt, de acolo. Ce ne interesează, ca societate? Să prevaleze ura și uciderea femeilor în piețele publice? Să funcționeze Sharia, ca în Iran, țară care în anii 70 era la un nivel al democrației și dezvoltării pe care țările din vest încă nu îl cunoșteau, dar a ajuns un loc unde ayatolahii fac legea cu sabia în mână?

E complicat. Free Palestine, ok, sunt de acord. Dar după aceea ce facem?