Știu că râde lumea de Cristian Hostiuc de la Ziarul Financiar și de așa zisele analize ale sale, care seamănă cu alea ale lui Johannis tip Să angajăm mai mulți bugetari, ca să crească bugetul cu impozitele din salariile sale. Adevărul e că eu îl văd doar când îmi dă Vali câte un link, să râd și nu știu dacă omul are și ceva serios în portofoliu, nu doar chestiile alea de comedie.

Problema e că stilul acesta de istericale economice, numite pompos jurnalism, s-a răspândit ca focul în toată lumea și l-au adoptat multe nume ilustre, cu istorie de zeci de ani. Oameni cu studii economice bat câmpii cu un zel incredibil, bazându-se pe teorii economice decrepite, amestecând koetlerisme cu raybradburisme, totul ca să avem un rezultat economic fatalist.

Ce mă deranjează profund este că acest gen de jurnalism propagă și promovează economia bazată pe creștere. Știrile sunt bombastice, tip Economia se va contracta cu x procente, ca să aflăm că, de fapt, va fi o creștere de doar 2%, față de prognoza de 10% a anal-iștilor specialiști, care coc în laboratoarele lor creșteri continue. Pentru că, nu-i așa, acționarii trebuie să câștige mult, mult, la final de an fiscal, nu doar mizilicuri de astea, altfel falimentăm.

Și aici e prostia. Economia, în ansamblul ei, ar trebui să asigure prosperitatea tuturor. Oamenii ar trebui să cumpere produse bune, angajații ar trebui să aibă locuri de muncă decente, cu salarii care să le asigure un trai decent, acționarii ar trebui să aibă valoarea investiției acoperită. Și totul ar fi atât de simplu, dacă nu ar exista această împingere de la spate cu creșterea.

Citeam mai devreme că nuștiuce startup de elearning a dat afară 1000 de angajați, ca să păstreze ridicat nivelul profitului. Asta deși tocmai primise o nuștiuce rundă de finanțare care îi dusese evaluarea la 3.9 miliarde de dolari. 1000 de oameni au fost dați afară pentru ca alți oameni, dar pe bursă, să nu cumva să câștige mai puțin. Nu să piardă, da? Să câștige mai puțin. Dar în economia actuală, a câștiga, dar nu la nivelul prognozat de anal-iști, înseamnă pierdere.

Există o cantitate finită de valoare, la nivel mondial. Ca și prostia, aia e toată. Nu poți să te îmbogățești imens din crypto/acțiuni, fără ca cineva, în altă parte, să ajungă la cantina săracilor. Nu putem avea o lume de eloni bogați, fără a avea, în rest, o mare favelă. Nu există creștere la infinit, creșterile astea stupide nu înseamnă decât că, la un moment dat, spațiul de creștere se oprește și, în loc ca produsul să devină mai bun, mai experimentat, mai adaptat nevoilor, se va desființa și locul îi va fi luat de alții, care vor începe aceeași goană tâmpită spre faliment și distrugere.

Este nevoie de o schimbare din temelii a paradigmei economice în care trăim. Avem nevoie de un reset și de o reașezare a nevoilor tuturor, cu legislații clare, care să limiteze capacitatea de a sărăci un cetățean până la limita foametei.

Și avem nevoie să dispară analiștii și hoștiucii.