Contul meu
Râdeam cu nevastă-mea ieri pe tema asta. Prietenii care stau cu tine doar pentru că au nevoie de bani.
Serios, în fiecare etapă a vieții am avut în preajma mea minim un om despre care știam că mă frecventează doar pentru că sunt prea multe zile între începutul de lună și salariu. Genul acela care râde tâmp la orice glumă stupidă, despre care știi și tu că e stupidă, pe care o faci, doar ca să simtă că face parte din grupul select.
De vreo 2 ani, sunt bine. Nu mai am pe nimeni de genul acesta în jur, mi-am curățat aerul din jurul meu, nu am decât vreo 2-3 oameni cărora le-aș împrumuta bani, în limita unei sume decente, dar știu că oamenii ăia nu mi-ar cere bani niciodată. Iar eu, dacă ar fi să îi împrumut, aș renunța din start la ei.
E păcat că oamenii nu realizează că banii sunt motivul principal de destrămare a relațiilor. Și continuă, împing la maximum, după care, când se rupe ața, se merge mai departe. La urma urmei, un fraier se naște la fiecare secundă, trebuie doar să îl găsești, nu?
Voi ce faceți cu oamenii aceștia? Îi țineți aproape? Vă debarasați de ei?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Eu am o chestie clara, adica daca cineva imi cere bani si am de unde sa ii dau fac acest lucru il imprumut.Daca isi respecta cuvantul si datoria este returnata exact cand zice el este ok omul.Daca cauta motive si scuze a doua oara nu mai dau bani cu imprumut.Am fost luat de cateva ori de fraier dar am mers pe principiul ca am platit un pret mic pentru a afla ca unii oameni nu au cuvant si sa ma distantez de ei.
NOU
Ultima propoziție este de fapt o replică dintr-un film cu De Niro. Ar fi etic sa spui asta.
NOU
nu degeaba l-o fi chemind Robert D….
NOU
Nu le mai împrumut bani. Atât.
Amiciția rămâne, dar fără împrumuturi.
NOU
Cum sa stai in acelasi grup cu cel care ti-a dat teapa?
NOU
Nu-s o persoana sociabila, am fix 7 prieteni buni, de peste 20 de ani, cu partenerii de rigoare.
Am incredere de 100 % in acesti oameni. Daca au nevoie de bani, ii imprumut, daca-mi permit. Sau garantez pentru ei.
Nu imprumut cunostinte si amici.
La mine a mai fost o chestie sensibila. Afacerile cu prietenii si rudele. Fiindca, in general, atunci cand oamenii ti-s apropiati si au nevoie de un serviciu in care esti specializat, tind sa profite. Pe principiul-esti vara-mea, cat de greu e sa-mi faci un buget pe 5 ani ca-l vrea banca? Mi-esti prietena, ce mare chestie e sa-mi faci si mie declaratia unica cu venituri din chirii in valuta, cabinet medical si jocuri de noroc? 🙂 Si da, chestiile astea m-au secat la inceput.
NOU
Nu am prieteni si nici amici
Nu frecventez niciun grup
Nu particip la evenimente sociale decat forțat de nevasta
Nu cer nu ofer bani cu împrumut
Rudele si colegii de munca știu lucrurile astea
NOU
Nasol
NOU
Da-mi 50 de lei pana la salariu !
NOU
Și medicul psihiatru, ce zice?
NOU
Taj’mă că are dreptate.
Ce grupuri, ce sociale, are dreptate.
My kind of guy.
Ia zi, conașule Alex, ieșim la o băută?
Dai tu o tură și pe urmă ne luam fiecare ce vrem.
NOU
Pentru mine prietenia înseamnă foarte mult, motiv pentru care în ultimii ani nu am avut pe cine să numesc prieten. Amici, cunoștințe, sigur. Dar nu am mai avut relații atât de apropiate cu cineva încât să am sentimente sincere de prietenie.
Cu banii am o relație de love-hate, încerc să strâng cât mai mult, neavând nicio idee de înmulțire a lor, dar nici curajul să risc puținul pe care l-am adunat. Așadar, nu dau nimănui, nici n-aș avea cui (excepție frate-miu, ocazional, dar el e încă mic, licean, deci nu se pune problema de împrumut).
NOU
N-am probleme sa împrumut, îmi place sa ajut prietenii.
Dar ma deranjează la maxim când nu ii întorc la termenul stabilit, mie rușine sa le zic, dacă se ajunge acolo papa, a doua oara nu mai pupa.
NOU
Io ce sa zic? Stau la un prieten din ianuarie fara sa platesc chirie, asta dupa ce i=am mai stat pe cap cite 6 luni trei ani la rind, alt prieten mi-a gasit de lucru, un alt prieten mi-a trimis 5000 dolari in cont fara sa ii cer, desi stia ca nu sint in jena financiara, ba pe linga asta mi-a mai plimbat copilul prin California vreo 10 zile si i-a facut toate mofturile. Alti prieteni imi tin nevasta si copilul de ani de zile cite 2-3 saptamini pe an in Italia.
La rindul meu, de peste treizeci de ani am oferit suport neconditionat oricarui prieten. Unuia i-am lasat firma mea cind am plecat din tara… fara nici o obligatie. Tin sa mentionez ca de vreo 25 ani nu mi-am mai facut prieteni noi… Avem un nucleu dur, de vreo 20 persoane, mai apropiati ca o familie. Cred ca prieteniile facute in anii grei de dinainte de ’89 sint un pic altfel….
NOU
Cand m-am mutat in Bucuresti, primul an am crezut ca m-am umplut de prieteni. :)) Restul anilor au fost adevarate lectii despre cum sa iti iei palme peste bot cu gratie si din toate pozitiile. Iata-ma acuma numarand pe deshtele de la o mana prietenii. Nu stiu sigur daca le folosesc pe toate, adica daca sa pun si consortii/consoartele lor la numaratoare, ca m-am ars si cu asta :))).
NOU
probabil fetele voiau bani, ca baietii nu voiau decat calareala.
NOU
Am dat foarte rar bani imprumut. Si evident, nu i-am mai primit inapoi. Dar stiam dinainte cumva ca nu o sa-i mai vad niciodata. Vorbim de sume mici totusi.
In orice caz, la nici un prieten n-am dat bani imprumut. La fel cum s-a mai zis, prietenii mei nici n-ar indrazni sa-mi ceara. Altfel, am avut un semi-parazit camuflat in “prieten” care mi-a cerut ceva bani. A vrut sa ma pacaleasca, m-am prins de faza si, bineinteles, n-am mai pastrat legatura. Deloc.
Fiind mai neconflictual decat veorika, reusesc de ani de zile sa nu ma cert cu nimeni. Asa ca evit discutii/aluzii mai ales pe tema banilor imprumutati (ca si cum mi-ar fi mie rusine de rusinea altora).
NOU
Eu am avut un asociat care îți făcea un cadou de ziua ta și după 2 zile ți-l cerea împrumut după care nu-l mai returna. Vorbesc aici de un cd/ o carte la 20 de lei. Ulterior mi-am dat seama ca omul era puțin ticălos și am separat trebile.
NOU
Ai un prieten? Vrei sa il pierzi? Dă-i bani împrumut!
In ultimii ani (10-15) am dat bani împrumut doar surorii mele si am luat bani împrumut doar de la ea.
Am cativa oameni in jurul meu carora le-aș da si care sigur mi-ar da si ei daca le-aș cere. Însă ei nu mi-au cerut niciodată iar eu, de frica faptului că nu aș putea sa ii înapoiez la timp si astfel as fi fost pus într-o situație de tot cacatul fata de acel om, nu am cerut niciodată.
Am avut mai mulți paraziti in viata mea de-a lungul timpului dar pe unul, mihai, mi-a fost tare greu să îl citesc (poate si pentru ca il consideram prieten bun) dar cand am facut-o, l-am eliminat în secunda doi.
NOU
“nu am decât vreo 2-3 oameni cărora le-aș împrumuta bani, în limita unei sume decente, dar știu că oamenii ăia nu mi-ar cere bani niciodată. Iar eu, dacă ar fi să îi împrumut, aș renunța din start la ei.”
Inception
NOU
nu mai apela la prieteni daca ai nevoie de bani, pentru asta exista IFN-uri ! imprumuturi rapide, banii in cont in maxim 1 ora, si nici nu se supara daca nu achiti la timp, ba din contra !
NOU
Sunt discutii aici. Cu prietenii apropiati (ca veni vorba pe topicul de nunti) ne imprumutam la orice ora din zi si din noapte cu orice sume… pot sa fie zeci de mii de euro fara sa intrebam de ce, cat si cand.
Nimeni nu-ti cere banii inapoi daca nu ai si cat timp scopul tau e sa returnezi datoria. Adica ai avut nevoie cineva a luat de la familia lui si ti-a dat… asta inseamna ca nu,ti cumperi masini, mergi in concediu, Faci cinste pana nu returnezi banii.
In rest eu am prieteni care imi sunt prieteni acum doar pentru ca i-am cunoscut dandu’le bani imprumut….
Faza ca azi dai bani, si ii primesti la timp inapoi, nu garanteaza ca poimaine va fi la fel. Eu cele mai multe tepe si mai serioase mi le-am luat in business… cu prietenii e treaba calculata du asumata.
Si mai sunt si altele… nu toti au la fel. Noi suntem o trupa de baieti prieteni de 16-17 ani. Viata e complicata… ca sa putem fi toti impreuna (suntem peste 10) cine are mai mult trebuie sa dea cui are mai putin… ca altfel n-ai cum sa faci aceleasi lucruri… ca nu lucram toti la fel. Si normal ca la nivel oficial cineva te imprumuta… dar nimeni nu asteapta nimic inapoi.
Discutii si discutii … nu putem generaliza. Pana la urma ca in orice alte relatii sinceritatea si comunicarea sunt secretul.
NOU
Devil is in the details.
Daca chiar ti-e prieten, cam sti atat motivul pentru care are nevoie de imprumut , cat si sirul de evenimente ce a dus la acel motiv. In concluzie sti exact daca e o idee buna sa imprumuti bani sau nu.
“Daca dai imprumut 100euro unui `prieten` si acel `prieten` uita de tine, atunci fi bucuros, tocmai ai platit o suma modica sa vezi adevaratul caracter a unei persoane, si cat te respecta acea persoana”.
Referitor la debarasare , am avut un prieten (distanta a racit relatia , nu banii ), pe care inima nu il lasa sa returneze banii imprumutati. Tipul era super ok, deci solutia a fost sa nu rup relatia, ci sa il refuz la orice cerere de imprumut.
NOU
Nu am avut parte de asa ceva. Avem un grup super ok din punctul asta de vedere. Acum 8-9 ani am avut nevoie de 15k sa cumpar un teren, in mai putin de 24 ore ii aveam. In 4 luni returnasem la fiecare plus o sticla de ceva cu ani si grade. Ca asa e de bun simt, sa multumesti cand esti ajutat.
NOU
daca ai revolut, nici nu simti ca-i dai
NOU
Prietenii ca prietenii, dar ce faci cind dai cu imprumut iubitului (de citeva luni) niste bani, el ti-i inapoiaza ceremonios intr-o zi, cind sinteti acasa la ai tai, ii pui in portofel si a doua zi nu ii mai gasesti?
NOU
aoleu:))))))))))0
NOU
cine te-a pus sa te combini cu braileni?
NOU
Ș)))))))))))))))))
NOU
Nu imi place nici sa iau bani cu imprumut, cred ca am luat max 2-3 ori in viata din care 1 data de la banca sa completez suma pt o achizitie imobiliara nici sa dau… e un prim pas in a strica o relatie cu cineva.
Cred ca prin firea parintilor “ne descurcam cu ce avem” si din ce aveau mai economiseau cat de putin lunar “ca nu se stie niciodata” m-am obisnuit cu stilul asta ( ei oameni simpli, prima generatie la oras, liceu tehnic) dar erau foarte calculati cu banii, probabil viata dificila a anilor 90.
De cativa ani folosesc cardul de credit (da, stiu ca sunt tot un fel de imprumut doar ca nu), practic banii aia ii am si in cont curent si ii transfer la ziua z, doar ca prefer sa rulez banii bancii daca e tot il am (prin afara orice hotel mi-a cerut card de credit) si tot platesc comisionul ala anual.
Din ce am citit si discutat cu altii prin alte tari ai mai multe beneficii gen credit score, cashback sau altele (sunt si in Ro insa abia le simti la final de an).
NOU
În prim plan, familia. Mereu câte o problema, mereu probleme cu munca, ba copiii nu au una alta, pana când am zis pas, fiecare sa muncească, nu sa așteptăm cu mana întinsă. Asa ca uite ca am rămas cu doi prieteni, buni și lati, dar care nu au nevoie de cerut bani, ei având o situație mult mai buna ca a mea, însă oricând pot apela la ei și ei la mine fără sa îmi fac griji ca nu îmi recuperez datoria. Facerea de bine a fost mereu o curva cu doua fete
NOU
Nu dau si nici nu cer imprumut…
Eu nu inteleg conceptul de imprumut de la prieteni/cunostinte etc. Se excepta situatii de genul platesc eu azi masa si tu maine etc. Ma refer la bani importanti ( nu dau o limita – ca fiecare si-o are pe a lui).
Eu , de ex , daca nu am bani sa fac ceva anume/ sa cumpar ceva anume, atunci probabil ca nu imi permit. Ori nu-mi permit in momentul ala ( si atunci mai astept pana strang suma necesara) ori nu-mi permit de loc. Daca nu-mi permit de loc – de ce sa imprumut de la altii ?
Alta exceptie pentru mine sunt fi cazurile fortuite ( medicale, deces etc) caz in care as da bani, cat consider ca pot fara sa-i vreau inapoi.
NOU
Eu nu banii am avut probleme, că nu dau. Cu timpul am avut probleme.
Am avut o grămadă de prieteni care mă rugau să le repar ceva. Instalat Windows, televizoare, montat alarma la masină, diverse electrocasnice etc.
Când am văzut că nu mai am timp nici pentru mine am început să refuz și i-am trimis la service, dar ei tot insistau: “hai că e simplu, doar te uiți, e o siguranță arsă, dau o bere”, și insistau și insistau.
Am rezolvat simplu. Tot ce mi-au adus la reparat, am stricat. Display spart, scos fum etc. Dacă comentau le ziceam: “de ce nu te-ai dus la cineva autorizat? cineva care toată ziua asta face?”
Am scăpat de 90% din “prieteni”
NOU
“du-ma acasa, sunt beat”
“sunt beat, du-ma acasa”
NOU
Am renuntat la majoritatea. Inclusiv la persoanele din familie care-mi cereau bani imprumut si uitau sau intarziau. Mai am cativa carora le mai imprumut dar rar, o data pe an.
NOU
In general imprumut, insa le observ tendinta lor de a da banii inapoi.
Sunt unii care daca imi cer, imi spun din capul locului ca vor da banii inapoi cum pot, cat pot. Si ii inteleg, vazandu-le situatia financiara sau problemele ce ii impiedica sa achite totul inapoi in max 1 luna.
Mai sunt unii care cand le dau banii, imi spun la fix ziua in care imi vor da banii inapoi. Pe astia ii respect maxim deoarece sunt oameni ce ii cunosc si sunt de cuvant.
Si mai sunt cei ce ii stiu asa, cat de cat si care, cand imi cer bani, nu le dau suma intreaga nici daca se perpelesc pe jos. Astia in general au replica “la salariu” pe limba. Daca dau inapoi asa cum au zis, ok, adaug un 1% la incredere. Daca dau teapa, nu ma supar, nu fac scandal, insa nu mai avem ce discuta.