Întâmplător am participat recent la negocierea cumpărării unei maşini. Desigur, la noi preţ negociabil înseamnă că vânzătorul pune preţul mai mare cu fix suma pe care e dispus să o cedeze, deci dacă vrea să vândă maşina cu 8000, clar preţul pus va fi 8350 şi va urma o negociere dură, după care îşi va muşca mâinile de nervi că nu a câştigat măcar 50 E.

Dar alta e ideea. Argumentul major auzit acum li dealtfel, în toate discuţiile de vânzare auzite vreodată, este “Nu am cum să îl dau mai ieftin”.

Măi, nu ai cum în ce sens? Iei bătaie la ceas de seară dacă o faci? Vine fiscul peste tine? Pierde Steaua diseară? Care e motivul pentru care nu ai cum?
Iar justificarea acestui Nu am cum ar fi la modul Deci am dat avans la leasing 3000, am plătit 5000, mai am de plată încă 5000, nici măcar nu câştig nimic, doar îmi recuperez banii daţi. Nu contează că tu în perioada asta ai hărtănit maşina de ai rupt-o-n două. Nu contează că tu vinzi în felul ăsta o maşină second hand la preţul de magazin. Adică practic îmi ceri 8000 pentru dreptul fundamental de a plăti 300 de euro pe lună. E important să îţi recuperezi toţi banii daţi pe ea în timp.

Aceeaşi chestie e valabilă şi la apartamente. Tu ai plătit pe casă 10 000, dar pur şi simplu nu ai cum să o dai mai jos de 80 000. Pentru că ăsta e preţul pieţei. Ce dacă tu ai dat 10 000 pe ea acum 10 ani. Ce dacă de atunci apartamentul a îmbătrânit, s-a degradat. Ce dacă piaţa este în jos şi nu se mai vinde nimic. Ai văzut tu în ziar că ofertele sunt de 80 000.

Şi nu ai cum să laşi mai ieftin, nu?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.