Contul meu
Scris de D.
Am 30 și ceva de ani. Când eram mică locuiam cu părinții într-unul din cele mai mari orașe din țară, aveam părinți educați, o familie nu prea bogată și aveam rezultate bune la școală. Zilele erau umbrite însă de alcoolismul și abuzurile verbale ale capului de familie.
După o lungă boală și suferință, mama mea a murit când eu eram adolescentă. Totul a fost un coșmar, notele mele au scăzut de la 9-10 la 6-7 și eram veșnic tristă.
Tatăl meu nu îmi mai dădea voie decât să merg la școală și apoi direct acasă așadar nici prieteni nu prea aveam (nu că ar fi fost ușor odată ce ceilalți colegi au aflat de mama – ca și cum moartea se ia sau ceva).
Găteam, spălam, călcam, făceam curat după el. Ocazional venea acasă cu vreo femeie. Ceream bani fix pentru tampoane și eram amenințată cu ginecologul (de care prinsesem chiar frică pentru că auzisem că himenul se poate rupe la sport și să nu îți dai seama și dacă mi s-a întâmplat asta?) și cu moartea sau evacuarea – în funcție de zi – dacă îmi pierd virginitatea (nici gând de așa ceva – nici nu mă pupasem cu nimeni).
Într-o noapte m-a violat. El.
Ceva timp mai târziu am observat că nu îmi venea ciclul. Am făcut 3 teste de sarcină cu bani împrumutați de la o colegă care îmi devenise mai apropiată și căreia îi spusesem că am un prieten. Urlam fără sunet – era adevărat. Am vrut să mă omor. Mai vrusesem și aproape cu două luni în urmă și în fiecare zi între. El nu a zis nimic niciodată despre asta după….ca și când nu ar fi fost.
Am reușit să mă adun și cu ajutorul mamei colegei mele am scăpat de problemă. M-a dus, m-a adus, a stat cu mine, crezând că făcusem ceva cu prietenul ăla inexistent și supărată că nu-și asumă el să fie lângă mine.
Când aud discuții cu interzicerea avortului îmi îngheață șira spinării și nu pot susține un punct de vedere pentru că sigur aș da-o pe violență.
Apoi am plecat, am fugit. El a murit ceva ani mai târziu. Nu a plătit pentru nimic. Nu cred în pedepse divine. A scăpat. Eu am rămas cu coșmarurile și o senzație care nu credeam că iese din cap nici dacă fac o baie cu acid.
Școala, munca și facultatea în același timp mi-au dat preocupări și mă țineau epuizată până dormeam lemn.
Primului meu prieten i-a luat un an să facem ceva, deși eram majoră. Mai o atingere, multă răbdare, fără să știe de ce. Mă iubea și îi mulțumesc din inimă că a avut sufletul atât de pur și bun. Ne-am despărțit însă ca mai toate cuplurile de tinerei.
Îmi era frică că voi avea mari probleme cu următorul care poate nu va mai fi așa răbdător. Dar după o pauză destul de lungă mi-am făcut un nou prieten cu care nu am avut probleme sexuale. Eram împreună de un an și am hotărât că ne vom spune totul așa că i-am spus că am fost violată (nu de cine sau cu ce urmări) – mi-a zis să termin cu prostiile astea, că mi se pare și poate modific eu în cap o noapte de sex mai nebun pentru că nu fac sex ca una care a fost traumatizată. L-am părăsit în secunda doi dar cuvintele lui au rămas cu mine și am început să merg la psiholog pentru că am început să cred că nu e normal să NU am probleme și aparent ar trebui să fac sex altfel decât oamenii normali.
Am fost la vreo trei până să reușesc să spun unuia și a urmat – well, terapie…mult de spus.
Mă simțeam deja mai bine, deși orice chestie mai la stânga sau la drepata din punct de vedere erotic care îmi plăcea îmi provoca o rușine și o panică enorme.
Am mai spus unui singur alt tip (de data asta și cine dar fără ce a fost după). Eram împreună de 3 ani, locuiam împreună, ne iubeam și visam să am o familie cu el. Doar era cel lângă care nu mai aveam coșmaruri. Din păcate, deși nu a recunoscut-o niciodată, nu s-a mai putut uita la fel la mine și la mai puțin de un an ne-am separat. Opinia că cel de lângă tine are dreptul să știe totul e puerilă pentru mine. Dreptul auzi…pentru ce?
Nu voi mai spune niciodată vreunui iubit asta iar această scriere e în general o ultimă confesiune. Nu vreau să mai povestesc niciodată asta nimănui și mă simt bine așa. Am pierdut prea multă viață din cauza asta.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
O, Doamne! 🙁 Sunt fără cuvinte. Cum bine zice cineva, complicat nu e sa faci copii ci sa reusesti sa nu le distrugi total viata dupa aceea! Ce nemernic…
NOU
Doamne, unele comentarii sunt și mai și. Deși există încurajări, sfaturi și lucruri bune, sunt unele păreri (susținute prin like-uri de alții) care nu cred că este recomandat să le vadă persoana care și-a vărsat sufletul. Ffs, de ar fi jumătate din comentatorii de aici judecători, n-ai mai pierde ani prin săli de judecată…
NOU
Crezi ca o relatie ok nu implica si sincericate?
Pur si simplu nu ti-ai gasit persoana potrivita. Primul te-a impins spre psiholog ( nu sunt adeptul mersului la psiholog ) iar ceilalti au fost imaturi.
O trauma de genul asta isi pune amprenta pe oricine – nu are legatura cu tine. Oricine ar trece prin ce-ai trecut tu ar ramane cu sechele.Cineva care te iubeste isi da seama ca ceva nu este in regula cu tine. Si daca nu intelege ce – crezi ca ai avea o relatie ok in continuare?
Cred ca pur si simplu ar trebui sa-ti alegi oamenii cu care sa ai o relatie mai bine. Probabil ca nu stii cum – dar inveti cu timpul.
De acord – nu-ti deschizi sufletul oricui. Dar de facut trebuie s-o faci ca sa fii ok tu cu tine si cu omul de langa tine.
Parerea mea – stupida poate.
NOU
Unele rani trebuie sa fie cicatrizate si atat. Dupa mergi cu ele mai departe si incerci sa uiti care a fost treaba cu ele. Este mai bine pentru tine in primul rand
NOU
Si ce faci ca sa continui – joci teatru? Te vindeca chestia asta? Te usureaza?
NOU
Nu are nicio treaba sinceritatea cu ce te face sa te simti bine. Cred cu tarie ca unele lucruri iti apartin si trebuie sa ramana ale tale, asta pana cand decizi tu altfel. Intr-o relatie nu “trebuie” sa faci nimic. Faci ce simti.
NOU
Auzi, nu e el adeptul mersului la psiholog! Jur ca citesc uneori unele comentarii si ma crucesc.
Chiar sunt curioasa, vorbesc foarte serios, de ce nu esti adeptul mersului la psiholog? Promit ca nu intreb la misto si ca nu vreau sa te jignesc in vreun fel, doar imi e tare greu sa inteleg de ce cineva ar avea ceva impotriva mersului la psiholog, vreau sa inteleg.
Desi nu am fost niciodata la psiholog, consider ca sunt oameni carora asta le-a salvat viata. Si ca sunt si oameni care au murit sau traiesc o viata complet nefericita pentru ca ei sau cei din jurul lor nu sunt adeptii mersului la psiholog.
NOU
Nu ești român neaoș dacă mergi la psiholog, dentist, medic, vor să te facă de bani. Oricum soluțiile le găsești pe net, pe siteul doamnei Steer sau vorbești cu Lenuța și îți spui păsul ca să îți spună și ea problemele ei, e cel mișto să ai mai multe pe cap, se știe că doar nu îți ajung ale tale.
NOU
Băieții sunt mai tâmpiței de felul lor.
Personal nu am întâlnit femei care sa nu aibă cel puțin un episod la fel de tulburător. Poate nu la același nivel însă apropiat de zona asta dramatică.
Asta-i societatea românească, romanii.
NOU
Nu stiu unde la cauti, dar am impresia ca povestea asta e exceptie, putine la numar, asta daca nu stai in Vaslui.
Adica rar am intalnit situatie ca asta..si mi se pare o prostie din partea lui sa te uiti cu “alti ochi” dupa ce auzi o drama ca asta din gura ei si mai ales cand decideti sa va spuneti toul, o dovadata de dragoste.
Pe mine probabil m-ar apropia incercand sa o fac sa uite, mai ales daca pretind ca o iubesc; altfel nu esti decat un animal care se iubeste pe sine si nu il intereseaza alte probleme, decat cele personale.
NOU
Cum adica nu ai intalnit femei care sa nu fi fost minim violate cel putin o data de un membru al familiei sau de cineva f apropiat? Adica toate femeile din viata ta, aia care iti da de mancare la cantina, colegele de la firma, fata de la ziare, toate iubitele/prietenele, toate i-au povestit lui Cosmin cum au fost violate de tati? Poate ca vroiau sa te friendzoneze si nu stiau cum altfel, “Cosmin, nu pot sa ma culc cu tine, nu e din vina ta, e vina mea, am fost violata de tata, imi trebuie 10 ani departe de tine sa ma regasesc, o sa ma ajute Platon in acest sens in we cand plec cu el la mare”. Sau poate minti ca sa fii interesant.
Cum adica “asta-i societatea romaneasca, romanii”? Shit eating much?
NOU
Citiți în plm de doua trei ori dacă nu puteți înțelege din prima. (liicene acum înțeleg de ce te înjură ăștia legat de dinți)
Nu am zis neapărat viol , însă o tentativa sau ceva apropiat care le-au marcat pe viață tot au trăit.
Faptul ca ție nu-ți spune femeia prin ce-a trecut înseamnă că nu are încredere în tine.
NOU
si ca o completare, faptul ca nu iti spune prin cati a trecut, inseamna ca te iubeste
NOU
Am inteles.
i.imgflip.com/1kmez5.jpg
NOU
bascalie, bascalie … femeile sunt proaste, la cratita …bla bla bla
dar cand ai fete nu-ti mai arde s-o arzi nepasator/ironic
NOU
Bah Arhi – lamureste-ma si pe mine ce legatura are treaba asta cu iubirea…
Plm – banuiesc ca bun/rau/urat/frumos fiecare ar trebui sa-si asume trecutul si n-ar trebui sa-l tina sub pres.
Daca tu ca femeie, presupui ca spunandu-mi chestiile astea eu o sa plec, sau o sa am o problema atunci sigur unul dintre noi nu e in relatia potrivita. Si-atunci, mai bine spui si vezi ce se intampla. Nu se intampla nimic? Felicitari – ai tras un loz castigator…
NOU
“presupui ca spunandu-mi chestiile astea eu o sa plec”.
Bah aroganță, pe femeia asta o violase tac-su adica persoana in care ar fi trebuit sa aiba cea mai mare incredere.
NOU
Ce sa te aștepți de la o tara unde 5 violează o față și tot satul se bucura. Sau cazurile de viol care se soluționeaza prin căsătorie.
La bloc în tinerețe o fata a fost violată în casa scării iar radio șanțul a împrăștiat bine știrea. Fata respectiva din clipa aia a fost stigmatizata. Prietenele o evitau băieții o ignorau plus clasicele susoteli și caterinca. Suntem un neam cu o gândire limitata. Așa am fost crescuți – prosti. Poate acuma ne mai dezghetam și trecem peste varianta cu “Rape – it’s your fault”
NOU
7
NOU
Si la noi in scara vecina statea un violator, aranjase cumva sa scape de puscarie si sa fie controlor de bilete pe autobuz. De fapt tragea cu urechea la tot ce discuta lumea pe autobuz si raporta la securitate.
NOU
Deci ai schimbat 3 cearceafuri si nu ai inteles ca intr-o relatie sanatoasa mai intai te convingi cat de empatic e partenerul cu tine, cat de bine te intelege, apoi cat de bine arata si ce baiat cuminte pare?
Mai cauta si alti baieti, nu din astia tembeli si narcisisti.
Nu orice om e in stare sa te asculte in ziua de azi, nu faci probe de empatie cu fiecare pana nu treci de alte probe initiale (prima e sa vezi cum il duce bibilica, iar asta nu dureaza chiar 3 ani).
Ceea ce am spus e valabil la modul general, chiar daca cazul tau e mai deosebit, speaking of which: zi-le direct: ba, sunt cam necajita eu ca femeie, am traume de mica, m-a violat betivul si bolnavul de taica-meu (cica “aveam parinti educati” – asa ai inceput descrierea ).
In concluzie, dsoara D., poti sa pastrezi sau nu trecutul asta ca Rose din Titanic, faci cum doresti. Cert e ca exista si barbati care te asculta, dar mai cauta-i. Poate al 13-lea e cu noroc, ori la varsta la care vei ajunge atunci o sa va plictisiti amandoi sa mai cautati pe altul.
NOU
Problema e sa poti ajunge la al “13-lea”. E ca si cum ai avea o problema la o masea si te-ai duce la 13 dentisti diferiti care incearca sa ti-o rezolve fara anestezie. Sau, preferi sa mananci pe partea cealalta. Parerea mea.
NOU
Si eu am o confesiune de facut. N-am dat dislaicuri pe net vreodata. Acum am dat la toate comentariile si pacat ca nu pot da si “povestioarei”. Ciudat, nu simt insa nici o placere, probabil pentru ca-mi dau seama ca nu va produce nici cea mai sesizabila schimbare. Voi veti ramane aceeasi, ingraditi de fel, si azi, si maine si pomaine …
Adica daca-n economia povestii conteaza mai mult urmarile asupra vietii sexuale si/sau a relatiei de cuplu, decat devalizarea totala a increderii faptuita paradoxal tocmai de cei in care o plasezi in mod nativ si firesc cel mai mult … eu chiar nu stiu ce sa mai zic ! Nu mai spun ca, cel putin pana acum, toate apeleaza la niste stereotipuri de parca s-ar turna vreun film, in “alb si negru”, n.b. toate autoarele confesiunilor sunt niste intelectuale de forta cazute pe mana unor primitivi, cand la fel de bine, caci psihopatia nu tine cont, faptuitorii ar putea fi si intelectuali, niciuna nu a beneficiat macar de o prezenta feminina de incredere careia sa se fi putut confesa anterior, toate marturisirile sunt legate de sex etc. etc. Ma simt de parca as fi la Vasilescu pe blog, un bastion feminist de gaite, unde se da arbitrar si la greu in barbati !
Intentia gazdei o fi buna, dar cu parare de rau, “executia” nu-i deloc pe masura.
NOU
pe mine m-ai pierdut la “devalizarea increderii”
NOU
„Bastion feminist de gaițe” mdr mdr mdr
NOU
@ maithun
Aaa, scuze, bai, mai uita omul. De matracuci, satisfacut ?,
NOU
Vina apartine violatorului. Trebuie gasita forta de a se trece peste. Un caz autentic trebuie cat mai putin difuzat.
Difuzarea educativa este utila.
NOU
Altfel spus: mai intai te imprietenesti cu respectivul (for real), dupa aia va f…, nu invers. Asa pe intelesul tuturor.
Desi povestea ta are ca radacina violul care te-a lasat marcata si ii socheaza si pe altii, iar la asta trebuie sa venim noi toti sa spunem: pfffoai, asa-s romanii (fals). Ce inseamna sa distrugi viata copilului in halul asta… aha, doar ca problema din final e alta – selectia atenta a partenerilor de viata.
NOU
Eu zic așa, și mi se rupe de minusurile voastre. Bă, voi sunteți proști? Vă înghesuiți cu sfaturi necerute pentru o situație în care nu ați fost niciodată (mai cu seamă bărbații) și pe care nu aveți cum o înțelege. Cumva VOI ȘTIȚI iar aia e proastă și nu s-a prins de simplitatea adevărului vostru. Cam așa am văzut și la oameni care se plăng de depresie și după vin drepții p… pardon, lumii și spun că să te ți tare că așa și pe dincolo.
NOU
P.S. Cazul autentic nu trebuie difuzat decat in instanta, cu curaj si fermitate. In exemplul dat faptuitorul fiind decedat nu mai este cazul. Prezentarea ca studiu de caz a unor situatii de acest tip este utila fiind educativa si tinand de o realitate incontestabila, in special in mediu rural, dar nu numai. Cei care acuza partea vatamata sunt si ei condamnabili. Sigur ca evaluarea corespunde unei situatii adevarate, nu mincinoase.
NOU
Eu zic că ar trebui să zică tot ce are pe suflet. Și nu să stea ani până îi zice omului. Dacă ăla nu e în stare să o iubească, atunci marș. Ea va simți nevoia mereu să zică asta cuiva, așa că singura opțiune e să tot încerce până dă de ăla care e om normal. Restul au fost pleavă.
NOU
Mie mi-a povestit o fosta iubita o trauma similara. Tin minte atunci ca imi venea sa il dezgrop pe tac’su (bine ca labagii astia mor repede) si sa ii pisez ciolanele….
Nu am iubit-o mai putin, dar capatase in ochii mei o aura de negativ, de broken, de “cu probleme”.
Orice chestie pe care o facea ciudat, o dadeam pe ” problema” ei. Ne-am despartit in cele din urma, de comun acord…nu stiu cat a contribuit si asta. E o chestie egoista. Vrei ca partenera in care investesti foarte mult timp si incredere si alaturi de care construiesti sa fie macar la baza “OK”. Viata e de rahat deseori, e bine sa nu ai si fantome din trecut care sa se suprapuna.
Daca poate sa topeasca efectele secundare ale experientei si sa functioneze 90% normal, autoarea ar face bine sa NU mai zica nimanui!
NOU
@Cristi – de ce sa nu mai zica nimanui? Doar pentru ca tu nu ai fost in stare sa accepti un adevar, pentru ca ai fost incapabil sa te obisnuiesti cu ideea si sa mergi mai departe?
Da, e un adevar crud, barbatii sunt egoisti si vor totul pentru ei, totul li se cuvine si nu vor sa accepte nimic, nu vor sa schimbe nimic. Eu apreciez comunicarea si sinceritatea si prefer sa stiu totul de la inceput, indiferent de genul relatiei. Merge sau nu merge, vedem dupa aia, insa prefer sa stiu de la inceput, nu sa descopar pe parcurs ce e scris cu font minuscul in josul paginii.
Vai, nu poate baietelul sa accepte ca tipa din fata lui nu e o virgina pura dintr-un castel de clestar, ca a avut experiente de viata pana sa il intalneasca, ca s-a futut, a iubit, a suferit sau s-a bucurat.
Ce dracu inseamna “ok”? Daca ii place sa suga pula inseamna ca e ok sau ca e obsedata de sex sau perversa? De unde pana unde acel “ok”?
Un viol lasa urme, o relatie abuziva lasa urme, un parinte care iti spune ca esti prost si nu esti in stare de nimic la fel, bataile din copilarie, saracia, un partener care inseala, moartea unui apropiat, etc. Toti avem traume din trecut, difera doar cum le-am absorbit si ce am construit pe ele.
Insa eu am aceeasi intrebare: ce dracu inseamna un om “ok” si dc ai asa multe like-uri cand spui ca nu ai fost in stare sa intelegi si sa accepti o stare de fapt.
NOU
bigbear, ideea e simpla. TIpa avea niste probleme de comportament. Frici ,panici, chestii. Mi-a povestit intr-un moment in care isi dorea sa justifice chestia asta, cumva. Eu nu intelegeam ce e cu ea pe multe planuri, mi se parea ca o arde ciudat. Imi doream sa o scot din ale ei si sa-i arat ca viata e misto. Crede-ma, a durat cam doi ani relatia si in general, pot face o femeie fericita. Cu ea nu am reusit.
Dupa ce am aflat de problema ei, am realizat ca poate nu va putea fi niciodata rezolvata. A trebuit sa accept totul ca fiind un handicap permanent. Pana atunci credeam ca-i doar o faza, chestii ce pot fi schimbate.
Io nu inteleg care e treaba cu egoismul. E logic sa vrei sa fii egoist. Cu iubita ta, cu sotia si mama copiilor tai petreci foarte mult timp. Te certi, dezbati, iei decizii cruciale impreuna, faci TOT. Daca X vrea ca aia sa fie virgina, sau Y vrea sa stie ca prima pula supta de nevasta-sa a fost a lui sau eu mi-am dorit o iubita/sotie care NU are astfel de traume din trecut, e problema noastra. In definitiv noi alegem aceea partenera pe termen nedefinit, poate pana cand moartea ne va desparti. Orice isi doreste un om sa aiba si sa faca celalalt e perfect valabil si de nejudecat atat timp cat respectivul isi asuma o intreaga relatie, cu bune si cu rele.
NOU
@Cristi – Imi cer scuze, din primul raspuns am inteles ca a capatat o aura de “broken” dupa ce ai stiut de sursa problemelor, insa de fapt ea se comporta asa si anterior, doar ca nu aveai tu o explicatie.
Sigur, la 20 de ani ai senzatia ca poti ajuta un om, ca poti indrepta niste defecte, ca poti sa il scoti dintr-o stare, il poti trece peste fobii sau frici. Insa practic nu ai nici calificarea si nici experienta necesara sa faci asa ceva, doar te joci cu un lucru sensibil.
Mai tarziu, unii realizeaza care le sunt limitele reale, ce pot si ce nu pot face, iar pentru probleme serioase exista psihologi, nu prieteni buni. Oricat de bine intentionat ar fi un prieten, nu ajuta prea mult.
Am vazut multe cazuri, probabil as putea scrie o carte despre oameni si experientele lor de viata, iar dupa un timp am inteles cate ceva:
– un barbat percepe lumea foarte diferit fata de o femeie
– poti ajuta foarte putin un om si de regula influenta ta dispare o data cu contactul/prezenta ta
– exista lucruri pe care trebuie sa lasi omul sa le ingroape, fara sa ceri detalii. E ca o operatie pe care a facut-o sub anestezie si acum e doar o cicatrice ce uneori supureaza iar tu ii ceri sa o repete, fara anestezie, doar pentru ca tu crezi ca o poti inchide corect si complet.
NOU
nasol
un viol lasa traume serioase, incearca sa vorbesti cu un psiholog, nu e nici o rusine sa apelezi la un specialist
cat despre jumatatea cu care vrei sa-ti cladesti viitorul …n-o sa vina prea curand
si nu trebuie sa-l cauti, va aparea cand te astepti mai putin 🙂
NOU
mă așteptam la un backlash de negare. uite vine și eu cu o confesiune care să susțină adevărul autoarei: și mama a făcut copii cu o jigodie de bărbat care nu ne dădea nici bani de tampoane, ne-a tratat ca pe ultimii oameni (ne ținea contul cât mâncam și alte nemernicii) doar pentru că eram fete, pe băiatul din altă căsătorie l-a susținut cu bani toată viața, noi trebuia să cerșim și pentru o pâine, singurul merit pe care l-a avut tata a fost că nu ne-a violat, în rest am înghițit bătaie și tortură psihică cât cuprinde. (Factura pentru ce-a făcut a venit mult mai târziu când băiatul a ajuns un nimeni în ciuda tuturor eforturilor lui și a fost nevoit să ceară bani de tratament anti cancer de la „curvele” care s-au descurcat mai bine în viață, eu nu i-am dat.) Eu am 40 de ani și încă nu m-am săturat de viața mișto din libertate, a se înțelege că m-am plictisit să suport bărbați „empatici”, care îți dau un șut când ajungi la greu, ideal ar fi să nu ajungi niciodată „la greu”.
Sora mea a preferat să mintă prin omisiune (nu i-a povestit soțului cu care e căsătorită și are un copil calvarul din care a scăpat), încă e căsătorită, nu știu dacă e fericită și știți ce? nici nu contează adevărul tău, oricum fiecare își trăiește propria iluzie, contează să fii mulțumit cu ce ai și ce vei avea dacă faci proiecții în viitor.
Așa că sfatul meu este să cauți un psiholog bun cu care să faci terapie, traumele astea te vor urmări toată viața, iar dacă vrei să ai o relație… hmm, nu știu ce să-ți spun. Eu nu aș mai povesti altora despre mine în locul tău. Important este ceea ce ești acum, nu ce ai fost sau prin ce ai trecut.
Iar pentru cei care spun că românii sunt pâinea caldă și că femeile românce nu sunt toate traumatizate am un singur episod de povestit: când veneam de la școală, pe vremea comunismului, eram pipăită pe drumul spre casă mai ceva ca-n india. Evitam aglomerația, mă apăram cu mâinile, și tot auzeam „ce te-aș fute”, „ești bună”, „muie iei”… suflate în treacăt pe la urechi când nu mă puteau atinge. Aveam nu mai mult de 7-8 ani, eram un copil, a durat toată copilăria până după 89, dacă mie mi se întâmpla asta, nu-mi pot imagina ce li se întâmpla mamelor noastre la servici cu diferiții șefi și șefuți. A, tata m-a gratulat toată copilăria cu apelativul curvă. Cândva poate o să scriu și o carte despre cum e să fii obiect inferior într-o lume superioară.
NOU
Cumva o scoateti tot pe ea vinovata, asta e limita voastra. Aparent este absolut normal violul si este absolut normal ca parintii sa te trateze ca pe un sclav.
Normal ca nu poate sa spuna nimanui fiindca atunci cand o face da de raspunsuri de genul celor de mai sus. Asta se intampla cand cresti cu stirile pro tv, te desensibiliezi pana in punctul in care violenta, furturile, crimele sunt ceva normal si fac parte din viata intr-o tara (cat de cat) civilizata.
Cum credeti ca ar fi trebuit sa reactioneze respectivii?
Unul nu a vrut sa creada, in conceptia lui o persoana violata trebuie sa ramana pe viata in acel moment al violului, traumatizata pe viata si fara posibilitatea de a duce o viata cat de cat normala.
Celalalt nu a stiut cum sa reactioneze. Nu poti sa mai privesti persoana aia la fel. Este la fel ca atunci cand cineva iti spune ca are cancer, fie il invinuiesti pentru stilul lui de viata fie il sufoci cu bunavointa pana la punctul in care il faci sa se simta ca o povara.
Normal ca marturisirile sunt legate de sex. Vrei sa publice marturisiri de genul: stau si ma uit 4 ore la porno pe zi, ma uit la tanar si nelinistit, stau 5 ore in baie inainte sa plec din casa etc ? Ar starnii atat de mult interesul incat Cetin ar incepe sa se uite dupa alt loc de munca.
NOU
Chiar asa, sa nu mai simta lumea necesitatea unor descarcari eliberatoare de constiinta, marturisindu-si remuscarile avute in urma unor actiuni proprii ce nu mai pot fi facute reversibile ? Fapte pe care ti le-ai dori din suflet sa fie facute undone ? Toata lumea-i abuzata si nici un abuzator ? Pentru mine cam asta ar fi genul de destainuire mult asteptat ! Cand povestitorul cauta iertarea, nu cand acuza.
P.S. Si daca pe-atat de normal sa fie legate de sex (eu zic ca-i doar clickbait), pai …poti incepe prin a te confesa de cate ori ti-ai inselat partenerii
NOU
Asta nu ai inteles tu, oamenii nu cauta iertarea, vor doar sa spuna ce au pe suflet. Nu stiu ce ai facut in viata dar te felicit ca nu ai fost pus niciodata in situatia asta.( nu sunt ironic)
E normal sa fie legate de sex fiindca asta cauta oamenii. Sex-ul fiind un semi-taboo in societatea noastra.
Nu mi-am inselat partenerele.
NOU
Ma si nu ma suprinde cat de usor de smuls sunt reactiile unora. Ce ramane sa spui in urma unui viol ? Uau, ce binefacere ? Si logic ca nu ! Sau … discutiile despre sex sunt semi-taboo in Romania ?! La ce schit ? Eu, unul, constat ca se vinde la greu, semi-oficial chiar, pe toate portalele de stiri ! Clisee, clisee, clisee, pentru unii in urma carora, daca s-ar debarasa de ele, n-ar mai ramane nimic.
Cat privesc presupunerile despre relatia mai mult sau mai putin cu parintii a unora sau altora recomandarea mea ar fi sa te abtii. Unii pur si simplu fie nu cauta atentie, fie se mai vad si pe ei in ecuatia vietii si evita astfel cercul vicios in care fiecare arata cu degetul spre celalalt. In tot cazul nu transforma suferinta indurata intr-o porcarie sexista.
A, si daca povestirile publicate ar friza totusi macar intr-o infima parte scenarii realiste si/sau complexe, spre ex. “The girl with the dragon tattoo”, cred ca Arhi nu si-ar pierde publicul. Si l-ar rari insa pierzandu-i pe cei ca tine (tot fara ironie).
NOU
Nu este vorba de suferinta indurata sau nu este vorba despre cerut iertare, este mai mult de atat. Cand ai ceva ce nu poti spune nimanui si atarna ca o greutate. Este vorba de un gand care te macina si nu poti sa il impartasesti, poate sa fie ceva foarte serios cum e cazul de mai sus sau poate sa fie ceva de genul: te simti prost fiindca nu ai ajutat pe cineva atunci cand ai fi putut sa o faci.
Nu am zis de relatia nimanui cu parintii. Nu stiu daca tu personal ai avut o viata usoara sau grea, nici nu m-am legat de asta. Am spus ca te felicit fiindca nu ai fost pus niciodata in situatia asta, de a avea atarnate de gat probleme care sa te macine, sa te consume si sa nu ai cui sa i le spui.
Este semi-taboo fiindca parintii nu vorbesc cu copii (nu in toate cazurile), este o rusine sa te masturbezi, este o rusine sa ceri pareri sau sfaturi despre sex. Nu este un subiect atat de deschis pe cat ai crede de aia este si atat de atragator.
NOU
Rămâi prost când auzi din astea.Daca la tine in familie si in viața ta zboară fluturași colorati si zenul e la putere maxima zici ca e la fel peste tot.Dar viața iti mai da si ghionturi sa te trezească,sa deschizi ochii si sa vezi si pe langa tine.Trist,foarte trist.
NOU
Spui ca partenerul cu care stateai de 3 ani nu s-a mai uitat la fel la tine dupa ce i-ai spus cele intamplate. Cum s-ar fi putut comparta la fel dupa? Daca era el cel care iti spunea o astfel de intamplare despre el, cum ai fi reactionat, l-ai mai fi putut privi la fel? Intrebarea ar fi: Care sunt asteptarile tale de la persoana careia te vei destainui?
NOU
Nu pot să vorbesc in numele celei care a scris dar dacă eu aș fi trecut prin asemena traumă m-aș aștepta cel puțin să nu mă judece pentru că am reușit să îmi revin. Pentru că văd că pentru unii nu e bine nicicum: dacă îți revii nu e normal, ar trebui să fii distrus forever și atunci pleacă pentru că ceva clar nu e in regula dacă “nu faci sex ca o persoana care a fost violată” (orice o fi însemnând asta) iar dacă ești foarte afectată nu e bine pentru că trebuie să facă pe dădaca și să aibă grijă să nu tresari când te atinge.
În concluzie nu, din punctul meu de vedere nu ar trebui sa o privească diferit, ar trebui să înțeleagă că dacă până in momentul în care a aflat, totul a fost in regulă din toate punctele de vedere, nu are motive să își schimbe comportamentul, poate doar să fie ceva mai tolerant și mai înțelegător cu ea când trece prin momente mai grele.
NOU
Arhi, autoarea nu a cerut sfaturi. A vrut doar sa spuna cuiva si atat. Cred ca la astfel de destainuiri ar fi bine fara comentarii..
NOU
eu nu sunt de acord cu moderarea comentariilor, lasă-i să se exprime, lasă-le mintea să zburde în eternitatea strălucirii, a mai avut zoso o postare cu femeile divorțate cu un copil care nu-și găsesc partener, să vezi acolo miejii de daci cum s-au dezlănțuit, ce big data, ai acolo studii antropologice pentru 3 generații
NOU
Referitor la subiectul acesta si cel precedent, citindu-le pe amandoua inca o data ajung la concluzia ca unele chestii sunt ale tale, e bagajul tau emotional si daca sa zicem ca poti trai cu acel bagaj fara sa fii super fucked-up pe viata, nu le spune. Indiferent ca e iubirea vietii tale, te-ai maritat si ai zece copii cu el sau e prietena ta cea mai buna. De ce? Ca nu toti au acelasi nivel de intelegere, empatie si bunatate. Sau poate nu vor sa inteleaga si sa-si deschida putin orizonturile si pica in plasa prejudecatilor. Indirect te judeca sau se uita complet altfel dupa dezvaluire.
O prietena foarte buna, la fel, a trecut printr-un viol si apoi avort. A hotarit sa nu spuna barbatului cu care isi imparte viata in prezent. Pentru ca a facut-o in trecut cu un tip care credea ca va fi altfel si nu, s-a intamplat fix ce a scris mai sus un baiat care a patit-o. Pe langa ca e ultra greu sa spui asa ceva cuiva, e si mai greu si foarte dureros cand tot sprijinul de care credeai ca o sa ai parte din partea persoanei iubite de fapt nu exista.
Stiu ca multi o sa spuneti ca vaaai, nu e sincera, e o mincinoasa, de ce sa nu spuna. Eu cred ca e fix alegerea si dreptul acelei persoane daca spune sau nu spune. Nu vad de ce ar fi judecata de contrariul.
NOU
>Pe langa ca e ultra greu sa spui asa ceva cuiva, e si mai greu si foarte dureros cand tot sprijinul de care credeai ca o sa ai parte din partea persoanei iubite de fapt nu exista.
De ce ai sta cu persoana respectiva atunci, daca la prima greutate isi ia bagajele si pleaca. Nu e mai bine sa stii din timp asta?
NOU
Nu ma intreba pe mine.
NOU
Eu rezolvam simplu: ak47, pac pac si il rezolvam pe micut… case closed, next! Asa ca asta, cu sentimente si ca te-a lasat cu un handicap emotional… pe mine ma lasa rece, si pe psihologi cu bani in punga … adica sunt eu mai insensibil de asa sunt barabtii… si pana la urma decat o data traiesti… nu incit la ura sau la violenta… mi s-a intamplat si mie sa fiu tradat la modul cel mai oribil ( n usexul) si s-a dovedit ca ak47 face minuni, nu mai zic contextul dar in fine! Nu era un ak47 era ceva mai finut si, mai mortal dar asta e… tot arma era… asta ca sa fiu mai exact…
NOU
*(nu sexual , fmm de tst naspa, imi trebuia una noua :)) ) .
NOU
3.bp.blogspot.com/-rJdeSFQQNTE/Vo1N4ivFYTI/AAAAAAAADBM/l0DWHRnbCAk/s1600/Kim_Jong_Un_Leader_Saxobeat.jpg
NOU
Dupa cum scria cineva pe pagina facebook a TedTalks, mizeria asta de prezentare e o jignire pt adevaratele victime ale violurilor.
www.ted.com/talks/thordis_elva_tom_stranger_our_story_of_rape_and_reconciliation#t-255277
NOU
asta e aia care s-a futut beata si dupa nustiucat timp a realizat ca e viol, dupa care s-au impacat si tin prelegeri pe bani despre importanta unei pule mari in economia unui viol de calitate?
NOU
e usor sa dai sfaturi mai ales cand suntem cu totii diferiti si ” psihologicul ” difera.
daca esti persoana reala si mai si citesti p-aici iti doresc sa gasesti persoana potrivita, care la confesiunea ta sa se uite in ochii tai si sa iti zica ca te iubeste , nu pt nefericirile si mizeriile prin care ai trecut si le-ai trait, ci pt ceea ce esti tu, si apoi sa fiti fericiti.
NOU
It’s over, it’s in the past, am impresia ca deja poti sa inchizi acest capitol ingrozitor si sa te bucuri de multii ani ramasi din viata.
Sincer, cred ca nici un prieten si nicio prietena nu pot sa faca fata intr-un mod ok la informatia asta. Mi se pare o idee buna sa fie asta o ultima mentionare a subiectului si la fel pe viitor, in cazul in care apare un motiv pentru care vrei sa spui, sa urli ceva, cred ca aici este un loc potrivit. Si arhi sigur va posta ce trimiti.
You let it out, nimeni nu stie cine esti si poate o parte din comentarii chiar sunt de ajutor.
NOU
Băi nene…
Drame zi de zi. Barbatii de care fata a avut parte au fost niște proști. În primul rand trebuie sa treaca ea de momentul acela. Cu ajutorul unui psiholog bun. Sa poata vorbi deschis despre subiect. Abia apoi ii poate spune (sau nu) unuia cu care vrea sa-si petreaca viata.
Ar putea sa fie o chestie banala ca “azi am dat de mancare pisicii”. In primul rand in mintea ei aceasca drama trebuie redusa la nimic. Asta tocmai pentru a putea duce o viata normala de acum inainte.
Da, e usor de scris din spatele tastaturii, insa sunt convins ca, cu ajutorul unui bun psiholog poate trece peste.
Depinde de psiholog si de cat de mult doreste persoana sa uite.