De ce politica dusă prin referendumuri e o tâmpenie

Mă uitam la rezultatele referendumului de ieri de la unguri, unde peste 90% din populație s-a pronunțat împotriva imigranților. Bine, referendumul, practic, nu a trecut, pentru că au fost prea puțini la vot, ceea ce e o înfrângere pentru nazistul Orban, chiar dacă el l-a declarat drept un succes orbitor.

Ideea e că în națiunile unde noțiunea de referendum este rară, spre deosebire de Elveția, care are o organizare statală diferită și în general își bazează deciziile majore pe referendumuri, când un politician decide să facă un referendum, este clar că acel referendum va trece fără probleme.

Pentru că referendumurile se bazează pe părerea maselor. Care mase, luate în totalitatea lor, sunt niște turme proaste, duse la pășune, indiferent de cine le compune. Oamenii pot fi inteligenți, luați ca persoane separate, dar complet cretini luați ca masă umană.

Să ne gândim puțin, ce ar însemna un referendum în românia, cu câteva întrebări care, citite pe un site, par rizibile, dar votate de mase, devin lege.

Să fie homosexualii castrați? Da/Nu
Să fie împușcați toți politicienii care au furat ceva în românia în ultimii 27 de ani? Da/Nu
Să fie deportați toți țiganii? Da/nu
Să fie religia ortodoxă obligatorie în școli și instituții publice? Da/nu
Să fie scoase în afara legii alte religii? Da/Nu

Și uite un set de 5 întrebări care practic rezolvă toate problemele din românia, nu? Probabil, în cazul unui referendum, ar trece fluierând, cu peste 90% din voturi.

Leg asta de discuțiile care se tot vântură în spațiul public, despre schimbarea constituției prin referendum. Aștept cu interes schimbarea care va transforma statul român din unul laic în unul ortodox, așa cum dorește Daniel, preafericitul îmbuibat din fruntea bisericii. Asta pe lângă scoaterea homosexualității în afara legii, așa cum dorește Liana Stanciu (da, asta dorește, când afirmă că dacă ești homosexual, trebuie să ții asta la tine în casă).