Nu mai plâng la filme

E un film foarte bun dar eu nu am plâns la el, iar eu mi-s cea mai plângăcioasă femeie pe care o știu. :)) În schimb, Shawshank Redemption și Good Will Hunting… puteam să mai scufund o dată Titanicul cu lacrimi.

asta cu un mascul nu plange niciodata e de o prostie aproximabila ca atunci cand ai spune ca un mascul adevarat nu rade niciodata, la o guma. dar nu e de plans, oamenii se modeleaza dupa chipul si asemanarea noastra

Bă io cre’că Loredana Groza plânge și ea la filme, dar nu poate s-o mai arate.

Pe mine m-a emoționat mult ideea aceea cu instituționalizarea pușcăriașilor iar momentul în care Brooks s-a sinucis mi-a scurs niște multe lacrimi. Sunt acolo niște idei pe care cu siguranță nu le-aș fi prins, vreodată în viață, fără să văd filmul. O perspectivă sublimă, atât de fain pusă pe ecran, timpul este perfect dozat. Dacă m-a făcut să plâng moartea unui personaj oarecum secundar, înseamnă că e un film bun, care reușește să te facă în câteva ore să te identifici cu povestea. Chapeau. Și l-am văzut târziu, am fost tare reticentă față de filmul ăsta și multe asemănătoare. Copil prost, deh.

De acord cu KAZAN_CAMUFLAT. ORICE mascul adevarat plange cand taie ceapa! (PS stiu ca un mascul adevarat nu are ce cauta in bucatarie dar unii mai sunt si insurati)

Băi, Green Mile este creat de MMS special pentru a fi văzut, re-văzut şi apoi înc-odată văzut, iar.

Hanks e relativ simplu, dar foarte bine plasat ca şi întruchipare a personajului, când dur, când foarte uman, totdeauna disciplinat şi în acelaşi timp inteligent.

Morse este copia disciplinei şi răbufnirea împotriva unui sistem cu lacune, dar înfrânată prin inteligenţă, înţelegere şi resemnare.

Duncan este pur şi simplu Coffey. Nu cred că s-ar putea asocia altfel duetul dintre carisma şi arta unui actor reflectată către personajul pe care îl interpretează în acest film. Cum am zis, carismă, simplitate şi o inimă imensă, un destin ciudat, o enormă înţelegere a binelui, aşezată pe un suport ingenuu, copilăresc, aproape naiv. Înzestrat cu o putere neexplicată, pe care totuşi o înţelege şi o dăruieşte nepărtinitor dar cu judecată, Duncan execută un rol extrem de complex, ajutat de “o partitură” de replici simple şi repetitive sprijinite de un scene-role-play în care mimica, poziţia, tonul, luminile, personalitatea şi regiia fac tot restul.
Nu degeaba Duncan a fost nominalizat la Premiul Oscar și la Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru acest film.

Contraste, personalităţi şi personaje fiecare individual montat în scena complexă a unei lumi ce trezeşte întrebări şi naşte speculaţii, o frescă a răului şi binelui absolute, toate prinse într-un carusel drept, de această dată, a cărui ţintă este cea mai contestată pedeapsă aplicată omului de către om.
Execuţia.

eu n-am notebook .

@arhi, narcisistule

Si eu am Notebook dar n-am plans la el.

Nu faceti vrajeala, pentru ca Rocky 4 a fost inceputul sfarsitului Razboiului Rece. A contribuit si filmul ala la caderea comunismului.

Am plans la filmul asta cum n-am plans in viata mea.Urmatorul a fost Barbierul din Siberia,dar cred ca depinde si de statusul emotional.

@Mихаи.Multumesc,dar la asta nu ma pot uita.Inca mai am trauma din copilarie.Una e sa-ti parasesti copilul fortat de boala,razboi sau moarte,altceva e sa-l abandonezi plecand dupa barbati,

Nu plang, dar mai simt cate un nod in gat. Adaug pe langa cele doua si Cold Mountain.

Dupa parerea mea, a obliga un barbat sa se uite la orice film lacrimogeno-siropos intra la abuz si ar trebui sanctionat prin lege. E valabil si invers in cazul in care masculul e fanul aceluiasi tip de filme si face urat daca nu vrea si iubita sa se uite .

Pe meritate ti s-au dat! 😛 Cum sa nu plangi?

Floryn! N-o să te baxtem la cap :)))