Am văzut, în articolul de ieri, cel cu boxele JBL, o chestie interesantă. Toată glumea, extrem de glumeață și bășcălioasă pe ideea de a avea muzică pe plajă. Că doar cocalarii, că doar manele, manelari.

Întreb și eu, fff serios. Din punctul vostru de vedere, plaja este noua bibliotecă? La plajă se merge doar seren și senin, pentru contemplarea eu-lui interior, stimularea chackrelor și privit fete pioase care se ridică la standardele lui Georgică Bufnici?

Nu de alta dar, pe vremea mea, când încă nu se inventaseră boxele bluetooth, pe plaje aveam muzică de la boxele Radio Vacanța sau, ani mai târziu, de la băiatul care vindea bere la suprapreț. Oamenii veneau să se distreze, să râdă, să se agațe reciproc, se juca volei, badminton, fotbal în apă, se alerga la marginea apei, copiii țopăiau pe unde puteau, făcând găuri și castele de nisip și, în general, ne umpleam timpul cu prostioare de astea nesemnificative.

Înțeleg că, acum, noile reguli de plajă implică pioșenie, admirat răsărit/apus, privitul în altă parte, cu indignare, când vedem tipe cu sânii goi și, neapărat, evitat orice tip de muzică, din partea oricui, ca să nu deranjăm interioarele sensibile?

De curiozitate întreb, că și la mine la fel, plaja e templul unde merg să îmi fac abluțiunile.

Ia vezi, C, o recunosti pe bunica-ta aici? Foto: EVZ
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.