Contul meu
Scris de Nea Ilie de la Sculărie
Nu știu pe unde-am citit, întâmplări din scara blocului cu clanțe mânjite, chestii de-astea și mi-ați adus aminte de Pistel.
Pistel (încă de pe la 14 ani) era un zdrahon de băiat, cu ceva deficiențe în a pronunța litera R, dar solid, bine legat și cu ceafa lată.
Dar avea și el o slăbiciune, îi era frică de fantome, de morți, moroi, chestii de-astea… ce știu eu cum o fi fost crescut el și cine i-a băgat în cap tâmpeniile astea, ideea e că umbla cu un cățel de usturoi în buzunar.
Și moare un vecin de-al lui la parter, Pistel stătea la 2. Nu vă zic ce fel de bloc era ăla în care stătea. Jegos, gunoaie peste tot, tomberon nu era, adunau o dată pe lună gunoaiele într-un tractor și le duceau la groapă. Un jeg de nedescris… Bine, și-năuntru, mai ceva ca afară… Era unu’, nea Burghelea, tot pe la parter, care-și ținea măgarul în apartament. Vă zic sincer, ți-era și frică să treci pe lângă bloc. Ca-n Rio de Janeiro.
Și cum vă ziceam, moare un vecin de-al lui de la parter. Noi veneam de prin Costinești pe la 3 dimineața, hop Pistel în fața blocului.
Cum ne-a văzut s-a luminat la față.
– Ce faj’mă Pistele pe-aicea? De ce nu te duci acasă?
– Bă dă-l în morții mă-sii și pă bețivul ăla c-a murit și nu mai pot să dorm. Mi-e și frică să trec pe hol…
– Bă Pistele, nu se întâmplă, bă, nimic. Nu e niciun moroi, treci liniștit.
– Bă, Ioane, eu am și tămâie și usturoi la mine, contează dacă le țin în același buzunar?
Acuma, zăpăcitul ăla de Ion n-a avut ce face și l-a îmbârligat și mai tare:
– Nu bă, Pistele, nu contează, uite cum faci: te ții c-o mână de usturoi, îți faci cruce cu limba și cu cealaltă mână bați în ușă la mort și fuge moroiul. Nu mai vine.
Și-l auzim pe Pistel cum intră pâș-pâș în bezna scării fluierând – de frică, normal – și după câțiva pași bate într-o ușă. În momentul ăla, măgarul lui nea Burghelea, de spaima bătăii în ușă începe să ragă și se-aude o bufnitură de om căzut.
Când am intrat în scară l-am găsit pe Pistel pe jos, era săracul alb la față și fără vlagă și când și-a revenit nu știa dacă noi suntem prietenii lui sau moroii care l-au înconjurat.
– – – – – –
A, de fapt am vrut să vă zic că Pistel a lucrat o vreme pe la Mazăre dar după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Mazăre l-au trimis acasă.
Acuma e nu-știu-ce consilier pe la Primăria comunei, ceva cu asociațiile de producători. Vă dați seama, usturoi direct de la producător.
NOU
Oho, cati d-astia nu-s pe lumea asta. Mari si cu mintea cat a unui pui de gaina.
insa ala cu magarul… nu e de ras, acum 10 ani in caminele studentesti de la piata bobocica era si un camin de nefamilisti. numa colorati acolo. fara geam la bloc, mizerie cat cuprinde. si efectiv am ramas blocat cand pe gaura unde trebuia sa fie fereastra de la parter am vazut un cal.
repet, in bucuresti, anul 2006. strada Energeticienilor.
NOU
Bănuiesc că înmărmurirea a făcut imediat loc mulțumirii de sine și răsconfirmării că ești mai bun, mai curat, mai alb.
NOU
Eu am stat un an in caminul ASE-ului de acolo, de la Bobocica, in 1998-1999.
Fata in fata era un camin, fara geamuri, fara usi. Doar betonul ramasese.
Era ocupat de tigani care aveau si cai. Si seara faceau foc in mijlocul unei camere si cantau fericiti.
In 2005 insa acest camin era deja renovat si frumos.
NOU
Sergiu Cazan. Ăla, acolo. În 2004 am terminat facultatea. Deci între 1999-2004 am văzut asta.
NOU
Nu le am cu critica de întâmpinare, dar Nea Ilie trebuie scos pe piață. Știu, s-a mai zis 🙂
NOU
un fel de visurat.ro, sezonul 2006-2007
NOU
Măgarul … măgarul era trecut la întreținere?
NOU
Cu măgarul ăla ne-am mai întâlnit și în alte rânduri, că a scăpat de la nea Burghelea și-a venit în curtea școlii unde era iarbă. Când a venit nea Burghelea să-l ia să-l pună la cotigă era deja obosit de la câte curse făcusem cu el. Dar în memoria colectivă el a rămas ca armăsarul de pe carpeta cu Răpirea din Serai. Doar că la noi în școală, Șeherezada era una Marinela, mai grasă.
NOU
Asta se intampla cand Pistel nu stie traditiile stramosesti pana la capat. Moroii sunt copii morti inainte sa fie botezati. Daca vecinul ala era crestin ortodox (si nu vad un motiv pentru care nu ar fi) nu se transforma in moroi in niciun caz. Si daca totusi se transforma in moroi, usturoiul nu ajuta la nimic (usturoiul e ptr noaptea de Sf. Numaistiucare si functioneaza doar contra strigoilor si varcolacilor), leacul pentru moroi e un descantec ce aduce vag cu un ritual de botez. Pistel s-a uitat prea mult la Van Helsing.