Deci inca suntem pe drumuri. Aseara am ajuns la Cluj, unde IN SFARSIT l-am cunoscut pe Andrei Crivat, care Andrei Crivat sa-mi fie cu iertare, dar m-a inselat. El e MAI MESERIAS decat mi se parea mie. Si bea numai suc natural de fructe.

Evenimentele zilei de ieri au fost doar unul. Faptul ca la intrarea in Alba Iulia, Sebi zice:

– Nu o lua pe aici ca sa ajungem la Cluj, (adica pe unde arata indicatorul), pentru ca e drum de tiruri, ia-o prin oras.

Si am luat-o. Si uite-asa, am ocolit 200 de kilometri prin muntii Apuseni, am vazut sate dementiale, ca Pantranjel, Ampoi, Lungsoara, Ocolis, si am facut un drum de 120 de kilometri in 6 ore, pentru ca, de fapt, am facut vreo 400, prin munti si serpentine.

Dar a fost superb. Astazi plecam spre casa. Sincer, nu stiu cand ajungem, ca in dreapta tot pe Sebi o sa-l am.

Poate va scriu din Ucraina de undeva….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.