De ce nouă, oamenilor, nu ne place când ne pleacă femeile cu copiii de acasă

Am găsit un comentariu pe tema asta, pe Facebook, scris de Iancu Ion, mult prea bun ca să fie lăsat să dispară în neantul internetului.

1. Primele 2-3 zile te învîrți năuc prin casă, pînă-ți dai seama că, în afară de zgomotul de fond, lipsește cicăleala.

2. Îți faci planuri de ieșit la bere cu băieții. N-o să ieși, că pe băieți îi doare-n plă că ai tu liber; ei au treburi, neveste&copii acasă, servici, sau altele.

3. Iți propui să repari căcatu’ ăla care tot troncăne/curge/fîlfîie de juma’ de an, de ți-a făcut muierea scandal periodic. Cumperi ce e nevoie, inclusiv scule pe care nu le folosești decît la căcatul ăla. Te iei cu altele. Căcatul rămîne fix la fel pînă la intoarcerea zmeilor.

4. Ai o listă lungă de filme pe care vrei să le vezi singur, pe canapea, cu șprițul rece și troaca de prăjeli lîngă tine. După prima jumătate de oră adormi. A doua zi ți s-a luat de uitat așaa… “30 de minute fără să te fută nimeni la icre”.

5. Ai/n-ai gagică de troznit, măcar îți propui să ieși cu o fostă colegă la un suc. Indiferent de cît de macho-virilo-banderas îți imaginezi că ești, conștientizezi acut trecerea (fmm!) zecilor de ani. Fiasco.

6. Pe la jumătatea săptămînii arăți a zombi, colegii de muncă te privesc cu silă, tu te privești cu silă, nevasta și kinderii îți trimit poze “fun, fun, fun, too much fun, păcat că nu ești și tu cu noi”. Fuck!

7. Se apropie ziua reunirii familiale, casa e mai vraiște decît era pe vremea boemei burlăcii. Te doare-n bască, ești bolnav, zaci, n-ai chef de nimic.

8. Vine trupa de șoc. Șoc și groază. Toată lumea țipă la toată lumea. Îți bagi pla-n el de concediu, de zile cu soare, JURI că data viitoare ori plecați împreună, ori stați acasă. Descoperi noi resurse emoționale.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt