Râdeam, de dimineață, pe grupulețul meu de telegram, pornind de la prețurile aberante la care au ajuns telefoanele (mă gândesc foarte serios să țin iphone până crapă de bătrânețe, după care să îmi iau vreo chestie ieftină, i-am luat, acum ceva vreme, fiică-mii, un Redmi Note 14 Pro merge de rupe, îl forjează pe toate jocurile posibile și n-are treabă, plus că bateria ține mai multe decât la iphoenul meu 14 pro max), trecând prin faptul că, de la anul, telefoanele ieftine vor fi obligate să aibă baterie pe care să o poată schimba userul cu mâna lui, nu și la telefoanele high end, pentru că de aia și am ajuns la mașini, că una din idei era că nu avem nevoie să știm noi să schimbăm bateria, pentru că trebuie să fie waterproof telefoanele și că așa nu ai nevoie să schimbi tu plăcuțele de frână la mercedes.
De la asta mi s-a declanșat mie reveria, de la plăcuțele de frână.
Când am cumpărat Honda mea cea veche, am luat-o din germania, de la un dealer iranian țepar și avea o problemă cu ambreiajul, care, de fapt, mai mult nu exista, dar eu, fiind o persoană tehnică dar nu la mașini, nu mi-am dat seama, mă și mir că am ajuns acasă cu ea.
Și când a cedat ambreiajul, pe a2, mă duceam la Brăila, cu nevasta și soacra în mașină și evident că habar nu aveam ce are și de ce apăs pedala și nu se mai întâmplă nimic, zero forță motrice. Așa că am tras pe dreapta, cu ultima zvâcnire de inerție a mașinii, am oprit motorul și am dat să mă dau jos, să deschid capota, ca orice bărbat care se respectă și habar nu are de mecanică auto, pentru că așa suntem noi construiți, se strică mașina, ne dăm jos, ridicăm capota în timp ce ne scărpinăm în cap, după care privim cu atenție în interior, așteptând ca, printr-un miracol divin, de undeva să sară o chestie care să ne zică A, ERA DOAR SĂRIT SPROCKETUL DE 17, CEEA CE A ELIBERAT VIBROCHENUL ȘI A DUS, INEVITABIL, LA OPRIREA ACTUATORULUI DE JIGLOR. Din păcate, nu se întâmplă mai niciodată chestia asta, așa că rămâne doar la nivel de dorință.
Și, cum ziceam, am dat să mă dau jos din mașină, la care nevastă-mea, care e inginer genist real, cu facultate și master în domeniu, îmi pune mânuța ei delicată pe antebrațul meu grăsuț și îmi susură E ok, nu trebuie să te dai jos, e futut ambreiajul, lasă că îl sunăm pe tata. Nu, nu m-am simțit emasculat, socru-meu are un atelier de reparații auto în care este CEO, manager plus mecanic.
Și atunci mi-am dat eu seama ce mișto e să fii în căsnicia corectă, unde nevastă-ta știe exact cât de prostuț ești, nu trebuie să te prefaci nici inteligent, nici cunoscător, nici tehnic, nici zeu, nici mesia, trebuie doar ca nevastă-ta să fie îndrăgostită de tine, dintr-un motiv care, iată, după zeci de ani, încă îmi scapă, pentru că deștept, ahem, mediu în toate cele și totuși…
Nu am vreo concluzie, să știți, dacă asta așteptați, tocmai v-am zis că nu strălucesc de inteligență.
Intentia conteaza, mai putin in pat!
Important este sa detii o mica ferma. Adica mica dar totusi ferma.
care a fost deznodamantul?
ambreiajul plus 3800 de lei planetara fata dreapta
Cumpar Samsung SGH-E300. De nevasta a plecat de mult trenul ala…
Ai avut și tu noroc. În cazul altor masculi, căutarea nu se oprește niciodată la primul delcou, pardon, decolteu phutut după ridicarea capotului. Norocos cu antebraț grăsuț și aici, un fel de proFAT în țara mea.
si mie imi spune nevasta tot timpul ce sa fac, doar ca nu stiu sa formulez asa frumos ca maestrul
pai dupa ce te-ai dat jos, nu te-ai suit inapoi si ai mai incercat odata?