Scris de Iulia
Mă bucur sincer că am început să vorbim despre sănătatea femeilor. Că nu mai considerăm normal să trăiești cu dureri, să fii permanent epuizată sau să auzi că „așa sunt femeile” atunci când ceva nu e în regulă.
Perimenopauza există. Problemele hormonale există. Suprasolicitarea există. Dar am impresia că, în ultima vreme, am ajuns să avem o explicație medicală pentru aproape orice.
N-ai dormit bine? Hormoni.
N-ai chef de nimeni? Perimenopauză.
Ai țipat la toată lumea de dimineață? Sistemul nervos e suprastimulat.
Nu mai suporți nicio responsabilitate? Ai nevoie să-ți protejezi energia.
Sau poate ai dormit patru ore, ai prea multe pe cap și pur și simplu ești într-o dispoziție proastă. Se mai întâmplă. Nu orice zi proastă necesită un diagnostic și nu orice lipsă de chef este o afecțiune.
Problema mea nu este că femeile își caută explicații pentru ceea ce li se întâmplă. Problema este când explicația devine scuză universală.
Poți să fii în perimenopauză și totuși să fii responsabilă pentru felul în care vorbești cu partenerul tău. Poți să fii epuizată și totuși să recunoști că ai devenit insuportabilă. Poți să ai o problemă reală fără ca toți cei din jur să fie obligați să suporte consecințele ei la nesfârșit.
A înțelege de ce faci ceva nu înseamnă automat că orice faci devine justificabil.
Mi se pare că am trecut de la extrema „strânge din dinți și nu te mai plânge” la extrema „nu sunt eu de vină, e sistemul meu nervos”. Și, undeva între ele, am uitat că mai există și somn, comunicare, limite personale și, uneori, o simplă schimbare de comportament.
Nu avem nevoie să minimalizăm problemele reale. Avem nevoie să nu transformăm orice disconfort într-o boală și orice boală într-o scutire de responsabilitate.
Până la urmă, nu trebuie să fii bolnavă ca să ai o zi proastă. Și nici nu trebuie să fii în perimenopauză ca să fii, ocazional, o scorpie. Important e să știi să faci diferența. 😏
sa nu uitam de retentia de apa si problemele cu glanda….
Ai scris gresit retentie de shaworma…
typo. scuze
cu glanda salivara…
Ai uitat de faza luteala
Când am început sa vorbim despre sănătatea femeilor aici?
nu mai stii ca vinerea era cu femei?
Era cu femei tinere, dulci si umede, nu cu de-alea de merg in cârje ținând un cuțit in gură.
pai sunt aceleasi. au imbatranit odata cu noi
Pe vremea noastră femeia era om!
Perimenopauza este perioada de tranziție naturală către menopauză, în care ovarele își reduc treptat activitatea, iar nivelurile hormonale (în special estrogenul și progesteronul) încep să fluctueze.
Conform datelor primite și după analiza unui calcul metantic, am ajuns la concluzia că dacă ovarele nu și-ar reduce treptat activitatea și ar funcționa constant până la moartea unității umanoide numită femelă sau în argou tradițional sătesc muiere, ar fi pace pe Terra.
Eu am știut dintotdeauna că femeia cu draci are probleme hormonale, dar nu aveam dovada.
“Poți să fii în perimenopauză și totuși să fii responsabilă pentru felul în care vorbești cu partenerul tău. Poți să fii epuizată și totuși să recunoști că ai devenit insuportabilă. Poți să ai o problemă reală fără ca toți cei din jur să fie obligați să suporte consecințele ei la nesfârșit.”
1. în cazul meu personal, dacă îmi dau seama de ce sunt ciufută – că mi-e foame, menstruație sau perimenopauză, în funcție de moment al zilei sau al vieții- reușesc să-mi controlez mai bine ciufuțenia sau, nu știu cum să zic, problemele nu mă mai afectează atât de tare.
2. când decizi să cauți ceva în dulap, 3/4 de secundă mai târziu deschizi dulapul și te holbezi în interiorul lui ”eu de ce mama scaieților am deschis dulapul ăsta”, de vreo 5 ori pe săptămână nu mai e că n-ai dormit bine azi-noapte. 🙂
3. când 3 colegi lucrează cu șeful (șefa) tău când ești în concediu și apoi îți zic toți (Doamne și toți) trei ”am crezut că exagerezi când bombăni și pufnești pe holuri, acum cred că de fapt te abții extrem de mult” știi că problema nu e la tine. 🙂
Dap…nu stiam eu de ce ma privesc cu mila 3 colegi care imi tin lucrarea cand plec in concediu. Azi una dintre ele mi-a zis “you’re my hero”. Si ea se ocupa doar de un sfert din lucrare.
Asta o fi si cauza de incerc sa imi bag pijamaua in frigider dimineata cand fac patul. Doar ca mi se inverseaza comenzile. La frigider trebuie sa ajung sa scot cutia cu masa de pranz pregatita de seara. Trebuie sa fac si patul in acelasi timp.
Lui fii-miu acu ceva timp trebuia sa-i spun ” Mananca-ti sandwich-ul si trage-ti odata sosetele ca plecam!” si mi-a iesit de nervi in graba in care eram “Mananca-ti sosetele!”.
Mm am singurul neuron in miscare browniana.