Am fost azi în Obor, să îmi iau husă pentru lansete, că doar plec în Deltă. Şi am realizat o treabă.
Nicolaie Guţă a murit!

A murit în inimile rromânilor, pentru că aproape în tot Oborul se auzea, în locul clasicelor manele, of viaţa mea, durerea mea, valoarea mea, banii mei, duşmanii mei, se auzea muzică populară.
Bine, nu pot să zic că sunt leşinat după tropaţâca la pode şi alte hituri de gen, dar nu se auzeau manele frate. Rar, în locaţii unde se strângeau cioropinele în stoluri mai mari, se auzea un Guţă timid, behăidu-şi valoarea.

E un lucru bun. Poate e începutul vindecării.
Sper.