Nu vreau să comentez meciul, l-ați văzut marea voastră majoritate. Trebuia să fii căzut în năsuc să crezi că Luxemburg putea face ceva împotriva Bosniei, plus că dacă se întâmpla asta și noi făceam egalul pe care l-am făcut, râdeau și curcile de noi. E de menționat că am plecat de pe stadion imediat după golul de 1-1. Până nu ne calificăm undeva, NICIODATĂ nu voi mai da bani pe vreun bilet la echipa națională.

Ce am vrut să remarc.
Prezența femeilor și a copiilor pe stadion a fost extraordinar de benefică. Exceptând câteva rateuri umane care se manifestau ca tații lor când mulgeau oile, restul spectatorilor s-au purtat MULT mai relaxați, mult mai fără înjurături, pentru că în jurul lor erau copii și femei. Remarcabil.

Al 2 lea lucru a fost ușor melancolic. Am văzut foarte mulți pensionari, veniți îmbrăcați cu hainele cele bune, de dumincă sau înmormântare, depinde, care stăteau pe scaune emoționați, speriați și totuși bucuroși. Vedeau ceva ce altfel nu ar fi avut șsansa de a vedea niciodată. Ce pensionar rromân are de unde da 80 de lei pe un bilet pe Național?

Coroborând cele 2 idei, oare de ce nu s-ar face din asta un obicei, un obicei foarte bun și foarte util? La meciurile unde oricum nu se vând bilete, să aibă acces femeile, copii și pensionarii. Și nu doar pe Național Arena, ci pe stadioanele țării, stadioanele mari, gen Ghencea, Cluj, Ilie Oană. Oricum stadioanele sunt pline maxim la derbyuri, în rest sunt câteva mii de oameni. La meciurile cu miză mică, aduceți-i pe cei de mai sus la stadioane. În loc de scaune goale, veți avea cei mai fanatici suporteri, care vor striga și vor scanda, nu doar vor urla, ca intelectualii peluzelor ‘muie mă Marica, aleargă dreacu` mai mult.‘

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.