Contul meu
Mă apucasem să scriu despre vecinul meu din copilărie, tipul care a pus-o pe nevastă-sa să nască prin cezariană, pentru că dacă ieșeau prin vagin, i-ar fi fost scârbă să își pupe copiii și mi-am amintit de cum m-am pricopsit eu cu frica de a sta în dreapta mașinilor.
De fapt, am fobie de transport, urăsc să merg cu orice nu e condus de mine, fie el tren, autocar sau mașină mică, nu mai zic de mers în spatele unei motociclete, pentru că nu se va întâmpla niciodată.
Când s-a născut sora mea, tatăl meu era convins că de fapt nu e copilul lui, pentru că, dacă ar fi fost copilul lui, sigur era băiat. Da, știu, e moldovean. Așa că atunci când a intrat mama în travaliu, el s-a întors pe partea cealaltă și a dormit în continuare, nepăsându-i ce se întâmplă, pentru că nu era băiat. Așa că mama a trebuit să sune la salvare pentru mers la spital. (pentru a vă preîntâmpina întrebările inteligente, tatăl meu biologic este mort demult)
Ar părea simplu, doar că noi stăteam la Râul Mare, o chestie pierdută în munți și, ca să ajungi la spitalul din Hunedoara, trebuia să mergi ceva, prin munte, pe serpentine. Nu mai zic de faptul că pentru a ajunge la șosea trebuia să traversezi o punte îngustă peste râu, totul undeva la 2-3 noaptea.
A venit salvarea după foarte mult timp, ne-am urcat, eu stăteam în față, lângă șofer, în spate nu era loc decât pentru o targă, unde stătea mama, nu prea avea unde sta un copil de 5 ani. Și am plecat, cu sirena și luminile pornite, prin noapte și pădure, pe serpentine.
Pe drum, ne-am oprit la locul unui accident care avusese loc mai devreme, ca să luăm ceva, un pachet pus într-o mușama cauciucată. Era salvarea care fusese trimisă spre noi prima. O dubiță de aceea veche, cu volan cât o roată de bicicletă, intrase, din cauza viteze, într-un parapet. M-am dat joc, curios, ca orice copil. Și am văzut cum volanul devenise complet oval, de la lovitura de pieptul șoferului. Pasagerul din dreapta zburase prin geam, lăsând o urmă de sânge cu multă carne pe rama sa de sus. Scaunul îl urmase, dar doar pe jumătate și atârna cu vîrful peste geam.
Probabil am rămas cumva șocat, pentru că nu mai țin minte nimic de după faza respectivă, nu știu când am ajuns la spital, nu știu când am ajuns acasă.
Știu doar că, de fiecare dată când mă urc în dreapta la o mașină, pu și simplu înțepenesc și nu mai pot fi atent la nimic până când nu se termină tortura.
Asta și frica de întuneric sunt cele mai mari fobii ale mele.
Pe voi ce vă înspăimântă cel mai tare?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
pe mine cel mai mult prostii ma inspaimanta, in special cand ceva important pentru mine depinde de ei. In ultimii ani din ce in ce mai putin(i), gratie unui bun management al prostilor.
In afara de prosti si prostie am doar fobii banale, acrofobie (de inaltimi), aicmofobie (de obiecte taioase, ascutite), ambele aduse la un nivel de desensibilizare satisfacator.
NOU
“bun management al prostilor”?? suna foarte interesant, fii bun si explica, te rog…
NOU
Pe mine ma inspaimanta ce va urma daca astia rosii castiga si parlamentarele in 2016. Am ales sa ma intorc in tara si imi pare rau. Imi vine sa plang ce prost am fost de m-am intors. Mai bine ma intorceam peste vreo 50 de ani cum au facut cei ce au fugit din tara pe vremea comunistilor….
NOU
Cred ca poti spune ca ma inspaimanta cata prostie a produs comunismul si astia 26 de ani de… comunisto-furto-cratie, ca democratie nu poate fi numita de nici o culoare. Nici imigrantii nu vor sa auda de Romania, la cum au distrus astia tot ce au atins… Auzi, avem parlamentari care au fost vanzatori, muncitori, etc… pai cum sa mearga Romania in directia buna? Inainte fara studii serioase nu aveai ce sa cauti la carma tarii… Ma intreb daca nu cumva suntem condusi de tigani. De-asta si-au schimbat si numele. Le e rusine cu neamul lor. Dupa mine astia nu mai sunt nici macar tigani. Sunt ciocoi. Din aia noi si rai. Rai de prosti ce sunt. Si bunicuta, si petrus romanul, si bombonel, si vanghelistu’ ba cica si oparescu ar fi neamuri 🙂 Si faza e ca romanasii nostri tot pa ei ii vor neica, tot pa ei… si p’orma plang ca le’au plecat copiii si nepotii din tara si nu mai vor nici limba romana s’o invete. Pai la cum vorbesc limba romana “alesii” popolului, si mie mi’e rusine ca vorbesc aceeasi limba cu ei.
NOU
ce intelegi prin inainte. tinand cont ca ceausescu si nevasta-sa erau analfabeti?
NOU
Faptul că îmbătrânesc. Și că, la un moment dat, tot ceea ce fac acum va înceta.
NOU
atunci fa ceva sa nu inceteze
NOU
Mie mi-e frica de umbrele. #nojoke
Cand sunt in zone aglomerate si ploua, am tot timpul senzatia ca lumea de langa mine nu e atenta si mi-e frica sa nu-mi intre o spita dintr-aia in ochi
NOU
well, mi se pare o trauma extrem de justificata
NOU
Chiar e.
Nu mi-e frica de umbrele (sau cel putin la varsta asta nu mai imi e) dar incerc mereu sa stau cat mai la distanta cand ploua de cei ce folosesc umbrele. Mai mult ca sigur, atunci cand eram mic, m-a zgariat careva cu o spita d-aia sau era sa-mi scoata ochii si am ramas cu traume.
Fact: nu folosesc umbrela (indiferent cat de tare ar ploua si chiar daca am de mers pe jos 10km) 🙂
NOU
Nu esti singurul! 🙂 Credeam ca doar eu sunt paranoic cu umbrelele.
NOU
si eu la fel
NOU
Mi-e frica de propriile mele ganduri. Sunt cateva chestii, nu stiu cum sa le explic, subiecte, intamplari pe lumea asta ( nu conteaza care ), de care daca dau in viata reala, daca aud de ele undeva, si am o zi proasta sau o perioada proasta, cu mintea sensibila, imi raman in minte, acele intamplari sau imagini, foarte mult timp. Ca atunci cand pe un copil il traumatizeaza un film de groaza si cateva luni nu mai sta cu lumina stinsa, sau ca un om cu fobie de paianjeni caruia doar ii spui uite un paianjen, sau ii arunci unul de plastic, si incepe sa urle si sa se sperie, de toti ceilalti spun ca face la misto. Nu imi afecteaza comportamentul, doar ma streseaza si ma intristeaza ca gandul la acele lucruri negative nu dispare . Poate duce spre depresie, anul asta am trait mult asta, ca am avut o perioada cu ” mintea sensibila ” si usor de a fi afectat de chestii, si cand eram copil, cam prin 2007 sa tot fi fost, atunci a fost declansata chestia asta la mine, m-a speriat // traumatizat oarecum o chestie vazuta de mine .
Mai am asa o oarecare neincredere in lifturi, mai ales astea din blocurile comuniste, le folosesc, nu e problema, dar am o frica in minte de ele, in general lifturile nu mi se par deloc o constructie, o inginerie sigura .
NOU
eu nu urc niciodata singura in lift
ma plictisesc
NOU
Uneori am stari de claustrofobie. Am descoperit asta in cele 45 de minute petrecute in tubul de la RMN (pana la urma am sfarsit prin a discuta cu un surubel care era deasupra ochilor mei) si in avion (mai am si rau de inaltime – prima data nevasta-mea a zis ca era convinsa ca lesin sau poate chiar mai rau).
In rest, ca persoana cu tulburari de panica si anxietate generalizata (lasati-o mai usor cu Cola copii) orice se poate transforma intr-un stres enorm si cheia succesului este sa iti convingi marele dusman – propriul creier – ca totul este OK si “hai sa ne bucuram de ziua asta frumoasa, ce naiba”.
NOU
Crezi că-ți poti convinge TU creierul? E taman invers.
NOU
Toata viata mea amfost dominata de fobiile mele: teama de apa(adusa la paroxism incat si statul in cada cu apa devenise un chin), teama de inaltime si intuneric.
NOU
teama de accidentele de munca ale sotului meu de pe santierul naval (da stiu, femeie proasta, drobul de sare)
NOU
sunt pe peron si astept tramvai/metrou si am senzatia ca cineva ma impinge in fata dracoveniei. sentimentul exista si daca sunt singur pe peron.
NOU
pe mine ma apuca un gand “ce ar fi daca as plonja in fata trenului?” in conditiile in care nu am ganduri sinucigase. Nu inteleg care e faza!
NOU
brrr
NOU
@Ioana: Eu am o frica ori de cate ori trec cu trenul prin apropierea oamenilor ca nu cumva sa se arunce in fata vreunul. Legat de ,,ce ar fi daca as plonja…”: se lasa cel putin cu mutilari. Privind din partea cealalta, ferotaniile noastre nu intra prea des la spalat si ciosvartele de carne au prostul obicei sa se lipeasca si in locuri inacesibile asa ca putoarea de cadavru va fi plimbata saptamani la rand. ,,Eroul” va avea parte de multe ganduri ,,pioase” din partea acelora care suntem nevoiti sa ne petrecem timpul in zona imputita. Creierul este lipicios si tartinabil in contact cu suprafetele plane. Seamana pana la identificare cu sosul de marar (ca de fiecare data ramane si par). Mi-au trebuit aproximativ doi ani sa pot sa stau langa farfuria cu sos alb dupa primul accident de acest gen. Inchei cu o rugaminte pentru eventualii doritori: cacati-va neaparat inainte!
NOU
Mie imi creeaza repulsie florile de nufar, alea cu seminte. Nu cauta pe google sa vezi poza ca nu mai scapi de imagine pe urma.
Uneori cand in stanga sau in dreapta mea e o ditamai prapastia, am senzatia ca o sa cad. E vreun fel de fobie?
NOU
pe ce parte fumezi?
NOU
Se cheama tripofobie.
en.wikipedia.org/wiki/Trypophobia
NOU
Mie mi-e frica de ape adanci. Cu cat mai verzi, mai tulburi, mai mari, cu atat mai mult. Tin minte ca eram la fostul job si trebuia sa tin un training pentru niste studenti care voiau sa se angajeze la noi, si trebuia sa pun si niste video-uri cu ce se intampla pe un proiect (companie petroliera, imaginile erau cu platformele din larg). Eu inca nu vazusem respectivele filmari, si am facut bezna, am dat drumul la film… Si-am lesinat. Imi aduc aminte ca mi s-a incetosat privirea in 2 secunde si nu mai stiu ce s-a intamplat.
La fel, la Interstellar, la IMAX, era sa dau la rate toate floricelele mancate de mine cand a ajuns Matthew McConaughey pe planeta aia cu apa.
Incerc sa-mi controlez frica, uneori pot chiar sa vad 5 minute de filmare cu apa fara sa patesc nimic. Cred ca mi s-a declansat de la documentarele la care ma uitam cand eram mica, cu tot felul de dubiosenii care traiesc in adancuri.
Ce mi se pare fantastic e ca daca ma duc la mare, stau numai in apa si ma balacesc fara grija (ma rog, ma mai gandesc la batoanele de Twix plutitoare si coloniile de E. coli), dar fara sa ma uit in larg, ca ma ia panica din nou.
NOU
Sobolani. Daca vrei sa vezi lesin si tipete de dama pune-ma langa un sobolan.
NOU
Paianjeni.
Oroarea cea mai mare a fost cand mergeam prin padure, vorbeam cu cineva si cand ma intorc, o panza imensa intre 2 copaci si un paianjen cat o palma la 5 cm de fata mea. Am crezut ca mor pe loc.
NOU
Mi-e frica sa nu mi se rupa ata de la penis 🙁
NOU
Dacă ai experimentat cam orice tip de sport extrem, te-ai dat cu mașina peste cap și nu ai nici o fobie din alea cunoscute e oare o problema la mine? Ba chiar din cand în cand mai caut “noutăți”.
În rest am fricile normale/raționale sa fie bine ai mei și eu bine pt ei (sa nu le fiu povara pe cap).
NOU
Arahnofobie. Păianjeni uriași care ma ucid
NOU
Mi-e frică de pisici, am un uşor discomfort când le văd, aud.
NOU
noroc ca majoritatea sunt tacute
NOU
so, u phear da pussy…
NOU
pisici cu 4 picioare. În ardeal se zice prune la alea nu pisici :)), v-aţi americanizat.
NOU
Luna, nu stiu la ce pisici te referi tu, dar dihania asta din avatar “latră” mai ceva ca âia de la stână.
Cealaltă (care nu e la avatar, tks god) doar toarce 🙂
NOU
Frica de inaltimi (culmea, in avion n-am
o problema, dar pune-ma sa ma uit in jos de la un balcon la etajul 2 si deja ma ia cu panica si ameteala).
Atacuri de panica majore in ceata.
Frica de orice fel de ganganie care nu e buburuza, musca sau tantar. Daca sunt singura acasa si ma trezesc cu un fluture de noapte in camera, fug din camera respectiva, inchid usa si nu mai calc acolo pana cand nu vine barbatul din dotare sa ucida dihania diavolului trimisa pe pamant sa ma terorizeze pe mine.
In masina nu fac urat, mi se mai face uneori rau daca stau in spate. Pe motocicleta nu ma urc decat daca conduc sau daca conduce jumatatea. M-am urcat o singura data pasager pe motocicleta mea cu un tip la ghidon, dupa ce incasasem o cazatura si rupsesem schimbatorul de viteze. Desi bietul om n-a facut decat sa ma ajute sa ma duca cu bine la garaj si n-a depasit 40-50 la ora pe drum, am crezut ca mor de 486 de ori si am jurat ca nu mai fac astfel de experimente.
NOU
Eu sunt rusofob.
NOU
Orice om normal e putin rusofob
NOU
Frica de cioburi, daca sparge nevasta un pahar sau o farfurie in bucatarie nu mai calc pe acolo descult o luna. Totul de cand eram mic si m-am taiat la picior intr-un ciob, auzisem eu pe la babe ca iti ajunge repede la inima ciobul si mori.
NOU
Cred ca frecventam aceleasi babe. Esti moldovean?
NOU
Mi-e frica de umbre si intuneric. Ma ia ameteala la apa tulbure. Nu suport senzatia cand sar; se creeaza un gol in stomac, groaznic.
NOU
1 arahnofobie… sa-l f in gura eu pe ala care a crezut ca o chestie cu 8 picioare ar fi interesanta.
2 am mers pasager fara probleme si in masina si pe motor PANA mi-am luat permisul pentru ele. sa ma ajute spagheti monster cand oi lua D-ul.
3 apa. intins pe spate, cu capul jos, nasul meu e undeva la vreo 20 de centimetri. orice apa ma adanca reprezinta un pericol mortal. (dusul nu se pune, sa fim intelesi!)
PS 4 teama de limba engleza… “its” ala ma face sa dau cu spray de muste….
NOU
De munca.
Brrr, ziua de maine….
NOU
Pe măsură ce înaintez în vârstă observ tot mai mult că lumea crede că trebuie să mă fi prostit. Vârsta ceva mai înaintată înseamnă că trebuie să fii prost/idiot. Oricum am ceva ce mă consolează: nu scapă nimeni! De fapt nu mă consolează.
NOU
Pe mine m-a speriat gîndul că madam Firea ar fi putut să iasă primăriță. Da acum mi-a trecut. Fiindcă mi-am dat seama că o fire atît de bisericoasă nu are cum să fure.
Acum mă sperie gîndul că Dragnea o să cîștige alegerile la toamnă. Oare iar mă sperii degeaba? Că și lui i-a cîntat soborul ”vrednic este”.
NOU
Frica de pasari… cred ca se trage de la filmul lui Hitchcock. Nu ma pot apropia de ele, am in minte imaginea cu pasarile care mancau ochii personajului principal din film. Asemenea chestia cu metroul de mai sus, Ma gandesc cum ar fi sa sar. Frica de inaltime si frica de spatii inchise. Si mai e si frica de abandon, asta se trage de la faptul ca am crescut cu un singur parinte. Cu toate astea, sunt cel mai curajos om de pe pamant! 🙂
NOU
Mie mi-e o frica teribila de furtuni. Cumva justificat, avand in vedere ca a trasnit la cativa metri de mine de trei ori in zece ani 😐
NOU
gettin closer…
NOU
Lucrind ani de zile pe santiere, unde la fiecare furtuna trazneste cel putin una din macarale, iti pot spune ca te obisnuiesti la un moment dat. Stiu un macaragiu care la primul trasnet in macaraua lui s-a pisat efectiv pe el. La al doilea (citeva zile mai tirziu…) a zis doar ca ridea isteric ca i s-a electrizat parul si arata ca ala din Singur Acasa dupa ce l-a curentat Macaulay Culkin.
NOU
citeam acum cateva luni de unul care s-a sinucis dupa ce a fost traznit a 7 a oara
NOU
Nevasta. Cel mai frica mi-e de nevasta
NOU
Un barbat adevarat…recunosc si eu sunt nevastofil mai ales ca-I din Vaslui si manuieste cutitu de bucatarie mai ceva ca Steven Seagal cand era tanar…
NOU
@marcian: oi fi facut tu ceva… de ti-e frica de ea!
NOU
Cand aud zgomotul ustensilelor stomatologice brusc mi se face pielea de Andra.
Si fobie de inaltime.
NOU
Ti-e frica de zomotul periutei de dinti? Sau de cel al atei dentare? 🙂
NOU
Al periutei de dinti ca face la fel ca vibratoru’ :)))
NOU
Îmi este frică de înălțimi. Crunt de frică. Și îmi este frică că fiul meu va păți ceva. Drobul cu sare… Știu.
NOU
De fiecare data cand merg pe strada (nu merg de nebun, dar de vreo 3 luni trotuarele de la mine din zona sunt inaccesibile. se baga ceva tevi pe sub ele si sunt nevoit sa merg pe strada) si trec masini cu viteza pe langa mine (casa mea e langa un DN. si nu respecta nimeni limita de viteza…) ma gandesc daca cumva ala din masina trage 5cm de volan si ma loveste…
NOU
Eu am fobia locurilor aglomerate. Nu suport sa stau printre multi oameni care se misca incet din cauza aglomeratiei si sa simt respiratia cuiva in ceafa. Prefer sa merg pe jos decat in transportul comun de exemplu.
NOU
1. Sa traversez punti inguste si eventual nu foarte fixe. Trebuie sa ma tin de ceva, fie chiar de niste crengute subtiri din vreun tufis.
2. Sa fiu cocotata la inaltime (chiar si mica, gen 1 m) pe suprafete mici/inguste. Nu am probleme nu inaltimea efectiv, ci cu posibilitatea de miscare pe suprafata pe care stau.
3. De cazaturi. Eu cazand. Nu mi-e teama de durere, ci de imprevizibilitatea caderii si a modului de aterizare. Nu am invatat sa merg cu bicicleta sau rolele.
4. Plosnitele de cereale. Aici e mai mult scarba.
NOU
Arme de foc. Traind in Texas de vreo 2-3 ani, nimic nu ma sperie mai mult decat gandul ca in aproape fiecare masina exista un pistol, sau poate doua, stapanite de un abuzator de hamburgheri, gata in orice secunda sa-si apere viata amenintata de degetul mijlociu aratat cand ti-a taiat calea sau a ignorat prioritatea de dreapta pe care el nu o avea…
NOU
n-am fost niciodata in Texas, dar daca este asa cum spui tu cate o tzeava in fiecare masina cred ca este un trafic infinit mai civilizat decat in Bucuresti…
NOU
Clar mai civilizat. In primul rand oriunde ai fi esti la max 10 minute de o autostrada, majoritatea autostrazilor au 3-4 benzi pe sens, plus un drum de acces paralel cu autostrada, si ala cu 2-3 benzi pe sens, intersectiile foarte mari, semafoarele plasate sus, si in partea cealalta a intersectiei, deci daca esti prima masina nu trebuie sa stai cu gatul sucit si stresat ca se face verde si trebuie sa demarezi rapid, ca altfel iti iei o cantitade de mooe egala cu nr masinilor din spate, samd. Deci probabilitatea de a te lua la cearta cu altii e f mica. Oricum, exista si exceptii. Primul soc dupa ce m-am mutat aici a fost intr-o dimineata cand am vazut jdamii de masini de politie si salvari intr-o benzinarie la vreo 2 km de casa mea. O prostanca a avut o usoara coliziune cu un taranete, gen el oprit la stop, ea a intrat in kouru lui, ala i-a facut semn sa intre in benzinaria de dupa intersectie, ca asa se procedeaza, pentru a discuta despre asigurare, etc… Au intrat in benzinarie, Gonzalez a venit inspre ea superofticat ca i-a sifonat masina pe care o venera, super nervos, gesticuland la genul “ce-ai făcut fă, fmm, mi-ai distrus bijuteria de 1400cc si 300k km la bord, sa moara mama, da-te jos ca iti iau gatu’ familie, mortii tai, etc.”….
Bruneta avea pistol si l-a executat scurt. 4 gloante in plin. El mort pe loc. Ea, deocamdata libera, nu am mai urmarit in presa cum a decurs investigatia, oricum ideea e ca un prost a murit ca prostu’, si i se poate intampla oricui sa dea peste un astfel de prost care sa-i ia viata…asa ca teama mea cea mai mare e sa nu am vreun moment de prostie in preajma unui asemenea prost…
NOU
Iaca linku despre ce am povestit mai sus:
abc13.com/archive/8813201/
NOU
Recunosc, de mic copil mi-a fost frica de armele de foc. De aia am inceput sa fac tir sportiv si sa ma inscriu la un liceu silvic, apoi am devenit instructor in poligon si colectionar de arme. Fobia e frica IRATIONALA de ceva, ce nu intelegi sau refuzi sa intelegi si am descoperit ca de fapt, nu mi-a fost frica de nimic … niciodata.
@Giovanni, cumpara-ti o arma, invata sa o folosesti si o sa fi ok. Texas-ul nu e chiar asa de rau, e chiar civilizat, bineinteles fata de Vaslui. 😉
NOU
Unu’ singur (Freigedank) era normal pe aici si l-ati omorit.
NOU
Fie-i țărâna ușoara si coliva gustoasă…
NOU
Nu conteaza cine moare,pomana sa fie mare.
NOU
mi-ati facut pofta de coliva
NOU
Cutremure. De cutremure mi-e frica. Tot timpul si oriunde in tara. Ma gandesc mai des la cum as putea sa scap decat la sex.
NOU
Cainii. Mi-e frica de caini, dar nu asa, de alintare. Cand vad unul – de talie mare, mica, maidanez, de rasa – s-a terminat. Sunt capabila sa trec pe celalalt trotuar daca nu consider ca am un spatiu suficient sa-l ocolesc. Nu m-a muscat niciunul, in schimb, cu ani in urma, am vazut cu ochii mei un caine (maidanez) insfacand pur si simplu mana unui copil in parc. A iesit iuresul de pe lume, toti tipau, urlau… Felul in care doua babe incercau sa-l apere pe… caine!!! ma bantuie si azi (cam la egalitate cu imaginea mainii acelui copil in gura animalului): “Vai, dar el de obicei nu musca, e atat de bland, mereu ii aducem de mancare”.
Si acum, dragi iubitori de caini, sariti cu injuraturile 🙂 !
NOU
Blood, iau somn cand vad sange de om 🙂
NOU
Vezi, acum stim cu totii ca esti moldovean…
NOU
NOU
1. Zborul cu avionul.
La primul zbor mi-am făcut cu greu curaj să urc în avion, dar m-am liniștit teribil când au anunțat că echipajul e feminin în întregime. N-au specificat dacă sunt şi blonde şi dacă şi-au luat permisul de pilotaj la Piteşti, dar oricum acordurile anunțului aduceau un pic cu ”veşnica pomenire”. Tortura a fost totuşi în parametri acceptabili – până la aterizare şi la thrust reversal (acum știu ce e aia!) – când am văzut că motorului îi lipseşte carcasa. Ce să te mai gândeşti că eşti deja aterizat – toate imaginile cu avioane spulberate, dezintegrate, explodate din ”Dezastre în aer” mi s-au perindat prin faţa ochilor. În fine, nu ştiu cum – dar am supravieţuit!
NOU
ahahahahahaha mortal:))))
NOU
Zbor numai și numai abțiguit. Da, atunci fac și glume, proaste, cu „frica de zbor”…
NOU
2.Avioane în aer.
De obicei le urmăresc cu atenţie să nu fiu în calea lor când se prăbuşesc.
Acu 2 săptămîni mă nimeresc în Bucureşti şi ca orice provincial care se respectă – efectuez prima oprire la Mall la Băneasa. Acolo – miting aerian. Lumea privea exaltată cum se tăvăleau ăia cu MIG-urile pe cer – şi bine făcea că nu se uita la spectacolul oferit de mine la sol – la început mai decent aşa – paşi laterali de retragere din faţa pericolului, dar ulterior şi salturi înainte şi înapoi (mai mult sau mai puţin grupate) înspre maşinile din parcare care inspirau că ar oferi mai multă protecţie. Recuperez cu greu nevasta şi copilul – ăştia incapabili să perceapă pericolul din aer, se plimbau relaxaţi prin IKEA – şi fixez pe GPS noua destinaţie: Şoseaua Antiaeriană – numele ăsta sugerează siguranţă deplină. Bine, greşesc traseul (grav) de câteva ori, GPS-ul se resetează, ajung de-a dreptul în Voluntari – dar noroc că nu am fobii legate de traficul din capitală.
NOU
:))))) m-ai omorat, omule
NOU
Hahaha, mai bine in Baneasa sub avioane decat in Voluntari in gropi. Esti tare man!
NOU
nu mi-e teama de moarte, ci de vesnicia ei
NOU
Munca si culoarea galben, astea doua sunt fobii mari la mine
NOU
De rame. nu, nu de alea de ochelari, ci de-alea care se tara pe jos dupa ce ploua. Mai ales cand sunt multe si trebuie sa fac slalom printre ele. Ma ia cu rau cand ma gandesc ca as putea calca pe vreuna sau ca pielea mea ar ajunge cumva in contact cu ele. Mi se trage de cand eram copil, prima data cand m-am speriat de ele ma duceam spre gradinita si m-am trezit inconjurata de niste chestii care aratau a degete fara piele si os, care se tarau parca toate spre mine. M-am oprit in mijlocul drumului si am inceput sa plang de frica si am facut un atac de panica. Un batranel cocosat m-a intrebat ce-i cu mine. I-am spus printre sughituri care imi e problema, m-a luat in carca si m-a dus la gradinita. Multi ani am crezut ca nenea salvator era Mos Craciun.
Da, revenind: rame, aceasta vietate oribila. Nenea Darwin a zis ca sunt folositoare, dar cred ca fumase ceva.
Si a mai zis cineva de avioane, mai precis teama ca ar cadea pe mine. Mereu ma impiedic cand merg pe strada si aud vreunul prin zona, ma uit repede sus, sa ma asigur ca nu sunt cumva pe sub el.
NOU
mi-e frica sa ratez a doua iesire pe autostrada, sau iesirea dintr-un rond cu 8 -9 iesiri.