Mature man temporary home office installed in a makeup room. He is making a phone call. He is wearing a formal white shirt. Horizontal indoors waist up shot with copy space.

Să luăm cazul singular al subsemnatului. Dacă aș pleca la un job situat în Pipera, să zicem, din satul unde îmi petrec zilele, aș face vreo 20-30 de minute doar până la intrarea în București, pentru că dimineața, suprpriză, toți oamenii au același gând indecent de a merge la muncă, la aceași oră. După aia, să zicem, un conservator 40-50 de minute, din Pantelimon până în Pipera. Cu orice mijloc de transport aș merge, chiar și cu minunatul metrou, tot atâta faci, poate chiar mai mult cu metroul, pentru că, de exemplu, rama de Pantelimon vine la 30 de minute, aproximativ, dacă o pierzi din cauza traficului, stai bine de tot.

Overall, dacă totul merge bine, aș face 1.5 ore până la muncă, unde aș ajunge plin de fericire și sudori, ca să îmi fac treaba pentru care sunt plătit. Să zicem unul din joburile care presupune ca activitatea mea să se desfășoare pe un laptop și atât.

În cursul zilei, evident, aș fi deranjat de 100 de ședințe alea managerului de proiect, care are nevoie să își justifice existența întrerupând munca tuturor pentru a da indicații prețioase și stupide pe care le putea trimite pe mail, fără să ne vedem vreodată la ochi. Plus pauza de masă, mers la țigară, la dozatorul de apă, bârfa cu colegele, insinuările sexuale la adresa colegelor care nu te trimit la HR pentru că le-ai spus că sunt frumoase în această dimineață, tot ce înseamnă munca unui corporatist hotărât în București.

După care drumul spre casă. Dacă termini programul la 5 sau 5.30, cum fac majoritatea și se presupune că nu ești tâmpit să faci ore suplimentare, ca să lași impresia că ești fraierul firmei și poți mai mult, Bucureștiul este MULT mai aglomerat la drumul de întoarcere, pentru că vin toți acasă. Pentru cunoscători, remember Iuliu Maniu. Poza este de ieri după masă, spre Pantelimon. Coada începea înainte de park and rideul de la Cora, ca idee. Poți băga 2 ore până acasă liniștit. Știu pe cineva care era obligat să vină pe centură, dinspre băneasa, sub 1.5 ore pe centură nu scădea niciodată.

Ce înseamnă asta pentru un angajat mediu? În cel mai fericit caz, doar 3 ore pierdute aiurea prin trafic, smog, aglomerație, transpirație și alte chestii interesante de care oamenii sunt dezgustați până dincolo de urechi. Totul pentru a ajunge la sediul unui job care poate fi făcut FĂRĂ NICIO PROBLEMĂ din confortul casei, la birou, fără să pierzi timp pe care nimeni nu ți-l plătește, să nu uităm, timpul ăla pierdut e pe banii tăi. Ca și transportul, de altfel.

Covid a venit și a schimbat paradigma complet. Și oamenii, și unii angajatori au văzut că, de fapt, multe dintre joburi pot fi făcute MULT MAI BINE fără ca angajatul să fie prezent la un sediu oarecare, dintr-un cartier de birouri. Unii angajatori au văzut că pot trăi foarte bine fără să plătească etaje întregi din clădiri de birouri scumpe, mobilă, electricitate, internet, cafea, apă plată și tot restul de lucruri pe care angajatul poate să le aibă acasă, asumânduși-le singur și ieșind, overall, mai ieftin decât dacă ar cheltui timp și bani cu deplasarea. O altă chestie interesantă este că angajatorii au realizat că pot aduce în echipă oameni foarte calificați care nu trebuie să fie neapărat în București sau, în fine, localitatea lor, ci pot să îi ia de oriunde ar fi, cât timp munca este fix aceași, de oriunde ar lucra. Iar oamenii din alte localități, de exemplu, au pretenții salariale mai mici decât cei ce trebuie să trăiască în capitală, evident. Sau că, alt exemplu, poți avea un callcenter cu 10 000 de angajați, fără ca ei să fie nevoie să fie prezenți sub același acoperiș.

Norrmal, există încă multe corporații unde mulți, prea mulți șefișori își pierd motivul de existență dacă nu mai vin angajații la birou. Cum să mai justifici ultramanagerierea și nesfârșitele ședințe unde se aud vorbind, dacă oamenii sunt ocupați să muncească, la birourile proprii de acasă? Există încă un recul în piață și o împingere spre ce era înainte. Am citit cu ochiul propriu cum un domn manager general explica cui voia să audă că el se simte mai bine să aibă angajații acolo, să știe el ce fac și să nu cumva să îl păcălească cu munca. Ochiul stăpânului îngrasă vita, gen.

Cred, sper, întradevăr, ca gândirile astea stupide să dispară. Și piața muncii să devină ceea ce trebuie să fie, un loc flexibil, unde toată lumea își face treabă în acord cu confortul și productivitatea tuturor.

Desigur, veți citi în comentarii despre cum nu toate joburile pot fi făcute la distanță și că fierar betoniștii nu pot să lucreze de la birou. Treceți peste, sunt oamenii care nu au înțeles nimic, nici din articol, nici din viață.