Modalitățile prin care părinții își duc copiii la școală

Cum arată o zi în care duce tati copilul la grădiniță, care începe la 9 dimineața.
La 8.45 se dă deșteptarea, dacă nu s-a trezit singură, se aprind luminile complet în toată casa.
– Hai, toată lumea jos din pat, la baie, facem pipi și ce mai e, dacă nu uităm, ne spălăm și pe dinți. Nimeni nu comentează, toată lumea e bine dispusă, eliberarea patului se face instant.

Nu mâncăm, că de aia avem pachețel și luăm masa la 10.
Durează 2 minute.
Îmbrăcat, 2 minute. Hainele sunt pregătite de cu seară, nu există comentarii de preferință la material, culoare, model, animăluțe.
Încălțat, 1 minut.
Dat cu o mână de apă prin părul copilului ca să se aranjeze, 1-2 minute, pentru că suntem niște eleganți.
Plecăm, ajungem cu câteva minute mai devreme, că grădinița e la 4 minute de mers pe jos, în stilul copilului, adică facem un pas, uuuu, uite ce frunză, stai să o iau, uuu tati, ce porumbel gras, uuu, un caca de cățel piuh ce oameni needucați.

Cum arată o zi în care duce bunica sau mămica copilul la grădiniță, care începe la 9.
Se trezește copilul la 7.00. Modalitatea de trezire variază de la trecut ușor degetelele prin păr și susurat în ureche:
-Hai, iubita lui mami/bonica, sus, că trebuie să mergem la școală, începe o nouă zi frumoasă, și o să te distrezi și o să te jooooci și o să înveți lucruri noi.

Copilul dă o bășinică și ignoră totul, se întoarce pe partea cealaltă. După câteva minute, se aprinde televizorul, ca să începem cu o lumină caldă, care să nu brutalizeze drăgălășenia ambulantă ce a ieșit din iubirea dintre zonele noastre ventrale.
– Gata, iubita, uite, ne trezim, uite, e Bluey la tv, deschidem ochișorii, hai, că avem ooooo grămadă de treabă.
Copilul deschide ochii, ușor reticent, se convinge că e Bluey la tv, se trezește. Mai urmează o perioadă de mângâieri și drăgălășenii.

După care servim masa. Indiferent ce ar mânca, iubirea mămicuței/bonicii e hrănită delicat, bucățică cu bucățică, să nu cumva să se simtă agresată.

În sfârșit, la baie, cu ritualul spălării, pipi, dinți, doar că, dintr-un motiv nedecelabil, durează minim dublu.
– Hai, iubita lui mami/bonica, să ne îmbrăcăm pentru grădiniță, uite, ți-am adus hainele.
– Nu vleau hainele astea, nu vleau chiloțeii ăștia, îi vleau pe ăia cu unicorni, vleau șosetele velzi, vleau bluzița cu gleielași, dlesurile tlei sfeltuli.
Încă vreo 10 minute durează aranjarea părului, vreo 5 încălțatul și restul. Se ajunge la școală la 9.05, toată lumea e în fugă, se comentează despre cum ne-am trezit târziu și cineva e de vină pentru asta.
De obicei e tati.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt