Contul meu
Scris de mafrend Alexandru, beneficiarul discuției de ieri
Am parcurs comentariile articolul cu team building si am observat cateva chestii pe care le consider important de clarificat.
Prima chestie si cea mai importanta este ca o proportie foarte mare din comentatorii de aici presupun ca scopul unui team building este sa aduca beneficii pentru angajat. Nimic mai fals, scopul unui team building nu este sa aduca beneficii angajatilor, scopul principal este sa aduca beneficii companiei.
Sigur, vorbim aici de team building la modul general idealizat, in care se urmareste un scop real, nu discutam despre activitati de tocare de bani planuite, admirabil sau nu, de catre superbul departament HR.
Recunosc ca am fost socat sa aflu ca exista team building in care angajatii platestc, dar hei, cititi din nou ipoteza. Un “om” se freaca pe maini ca a impuscat doi iepuri cu un glont. Evident ca este o mizerie, dar sunt companii si companii, sau mai bine zis oameni si oameni.
Chestia asta imi aduce aminte de bancul cu doi englezi care suna la usa unui bordel si intreaba ce pot sa primeasca de 5 lire. “You can go fuck yourselves”. Peste ceva timp se intorc, suna din nou si anunta fericiti ca au revenit ca sa plateasca.
Bun, ce obtine compania din investitia numita team building? Pai, printre cele mai importante chestii sunt informatiile. De exemplu: orice joc/activitate in care sunt implicati oamenii intr-o echipa va scoate in evidenta cine are capacitati de lider si cine e capabil sa faca un plan. Si ca sunt oameni incapabili sa faca un plan, dar se descurca excelent sa implementeze ce au gandit altii.
Da, cei descrisi mai sus sunt oameni pe care ii promovezi cand poti, aia sunt oameni pentru care faci eforturi financiare sa ii pastrezi in firma. Nu pentru ca sunt ei misto si e la moda sa ai oameni misto in firma. Strict pentru ca, citeste din nou ipoteza: aduc beneficii firmei.
Apoi, relatiile intre angajati. Oamenii vor descoperi ca au pasiuni comune si asta o sa ii faca sa relationeze altfel. Doi oameni cu pasiuni apropiate vor lucra mai usor impreuna. Mediul de lucru cu oameni ok o sa iti tina acolo angajatii buni.
Citez: “banii sunt undeva pe locul 2, daca compania chiar e ok”. Cati dintre voi prefera sa lucreze cu prosti si nesimtiti pentru 20% in plus la salariu?
Citez: “anul asta eu pot sa lucrez gratis, stiu ca situatia este grea si daca lucrez gratis poate nu sunteti fortati sa faceti concedieri”. In debutul pandemiei, unul dintre angajati ne-a anuntat asta. Era dispus sa faca asta pentru colegii lui, incercati sa va ganditi cati ati face asa ceva pentru colegii actuali si daca ati vrea sa aveti un asemenea coleg.
Cei toxici vor iesi in evidenta la un teambuilding. Nu vrea nimeni un angajat care isi face treaba lui bine, dar reuseste sa ii deranjeze pe restul angajatilor astfel incat sa le scada productivitatea. Stiti persoana aia care mereu zice, ah, nu se poate?! Eh, ala e un angajat toxic. In loc sa caute o solutie sa rezolve o problema, va cauta scuze sa nu o rezolve si ii va opri si pe restul din jur sa gaseasca o solutie.
Deci, ca sa fie foarte clar, scopul unei firme este sa faca bani. Sa produca profit. Orice cheltuiala a unei firme trebuie sa se traduca in profit. Salariul unui angajat, cafeaua de la birou, un team building, etc…
Bun, acum ca am stabilit mai sus care este rostul unui team building, incerc sa raspund la cateva chestii:
– de ce cei care nu vor sa vina in team building-ul optional nu primesc liber in perioada aia? Pentru ca nu asta este scopul. Scopul este descris mai sus. Team building nu este o recompensa pentru angajat. Cei care nu pot sa vina, e ok, vor veni data urmatoare.
– de ce si in weekend? In functie de firma, nu vor sau nu isi permit sa faca asta in cursul saptamanii. Se va ajunge si aici la un nivel de normalitate si firmele ok vor face team building doar in timpul saptamanii in viitorul nu foarte indepartat. Comparati asta cu cafeaua la birou. Acum multi ani faceam cheta pentru un plic de cafea, iar firma la care lucram a “investit enorm” si a cumparat un filtru. Acum este aproape normalitate sa ai o cafea decenta la birou.
Evident, toate cele de mai sus functioneaza DOAR DACA firma nu este muista.
NOU
You’re fired! and for that reason I’m out!
NOU
Aia cu interese comune oricum se gasesc si la birou, asta daca nu lucreaza intr-un mediu gen puscarie in care nu au voie sa comunice/iasa la o “tigare”, sau in puscaria moderna si multa aplaudata de foci autIsTe, work from home.
Si oricum exista si un dezavantaj in chestia asta, exista tendinta (normala la oameni) de a se forma bisericute fix pe baza de interese si comportament comun. Ceea ce nu ajuta “echipa”. Asa ca nu vad marea smecherie in a avea ca scop sa ii faci pe aia sa se “gaseasca” intre ei.
Cat despre restul (cine-i lider cine-i sclavete executant), da, asta e scopul TB, doar ca cine anume “observa” chestiile de genul, ca HR-izdele in general nu prea pot tine ochii deschisi in TB cand au ceva adanc infipt in gat.
NOU
“Deci, ca sa fie foarte clar, scopul unei firme este sa faca bani. Sa produca profit.”
Aici mai e mult pana se va intelege ca firma/angajatorul nu este nici familie si nici asociatie de binefacere cu obligatia de a intretine angajatii neconditionat (vorbesc de privat, la stat este alta poveste).
Contractul ala de munca pe care il semnezi vine cu obligatii de ambele parti. Unele obligatii sunt mai mult sau mai putin explicite si pot include participarea la acest fel de evenimente.
Dar da, un teambuilding ca sa aibe efectul pe care il spune si termenul in sine trebuie facut cu cap de oameni care se pricep.
Ca sa nu mai spun ca odata facut cu cap si documentat cum trebuie poate deveni si deductibil fiscal.
NOU
„Deci, ca sa fie foarte clar, scopul unei firme este sa faca bani. Sa produca profit.”
da corect, si angajatul trebuie sa inteleaga foarte clar ca nu-i la serviciu in familie si nu-i firma lui, el lucreaza ca altii sa faca multi bani din care primeste si el o parte. deci nici colegii nu-s familie, nici munca peste program care nu e platita nu e pentru familie, nici sacrificii personale nu merita daca sunt pentru firma si nu aduc castig personal. familia e acasa, prietenii sunt cei cu care iesi in oras, nu firma si colegii.
NOU
Perkele, doar ca daca iei 100 de romani (corporatisti), ei ies in oras cu oameni cu care lucreaza/sau au lucrat in trecut. Poate mai au un prieten din facultate si doi vecini in cercul de prieteni (nonfamilie), dar astia de muncesc isi duc mare parte din viata in jurul biroului. Si atunci nu o fi compania familie, dar nu iti doresti nici sa fie puscarie.
NOU
O singura data am fost in team building. Cand am ajuns acolo, compania ne-a anuntat ca ei platesc mancarea dar cu bautura ne descurcam. Nu venisem cu gandu sa ma fac paleta da doua beri parca as fi baut si eu. Si ca veni vorba de mancare, a fost atat de buna ca a dat cufureala in toti. Si tot cand am ajuns acolo am aflat ca tre sa dormim cate doi in camera de zici ca eram in tabara.
A, si cazarea avea si spa la care trebuia sa platim ca sa intram.
Ce am aflat in acest teambuilding? Ca unu din manageri cand se imbata apuca de sani subalternele lui si superiorul lui direct are grija sa le mute din departament in departament pana pleaca sa nu se faca scandal.
De atunci m-am jurat ca nu mai calc intr-un teambuilding in viata mea.
NOU
Cat de repede ai schimbat compania?
Uite, un avantaj si pentru angajati, afla ce fauna este prezenta in firma.
NOU
In cateva luni am plecat de acolo.
NOU
da, dar compania a aflat multe despre managerul ala. si nu o sa mai fie promovat in viitor. decat daca are calitati de lider, atunci e ok.
NOU
Managerul ala a ajuns director acu doi ani in aceeasi companie. Cu acelasi superior direct.
NOU
Interesul comun la job ar trebui sa fie munca. Sa-ti placa sa-ti faci treaba bine. Daca eu sunt singurul din firma care are un interes vizibil (ca hobby) pt motoare cu aburi, tehnica veche…etc dar lucrez ca angajat intr-o firma “moderna” inseamna ca-s un neadaptat, voi fi declarat nepotrivit pentru colectiv?
Iar faza asta cu gasitul unui viitor lider…. bai, ma leshi? Se stie ca romanii au in general o tendinta de-a fi sefi oriunde, oricand. Mai ales dupa 2-3 pahare. Dar asta nu-i face deloc ok ca leaderi. Sunt leaderi care sunt extrem de tacuti si aproape invizibili dar reusesc sa miste o echipa intr-un mod foarte eficient. Deci daca Gigel a baut putin si da ordine toata seara, sa inteleg ca papusha de la HR se ineaca brusc si-l va recomanda pentru o promovare?
Nu ma mir ca majoritate firmelor din Romania sunt capusate de pizdute imbecile si sefuti autosuficienti, daca asa se face selectia de personal pt anumite posturi si promovari.
Iar daca TB-ul este in beneficiul firmei, sa fie facut strict in timpul programului de lucru, nu in timpul liber al angajatului.
NOU
uite, de exemplu, dupa textu asta poti afla simplu care om sufera putin de analfabetism functional si nu reuseste sa inteleaga un text
Textu: in urma joculetelor/activitatilor poti vedea cine are aptitudini de lider
opinie personala: bullshit, in general nu prea am inteles nimic din jocurile alea. Majoritatea vor, cica, sa te scoata din gandirea clasica, dar uneori am impresia ca concluziile sunt trase ca pula
Analfabet functional: romanii dupa ce beau sunt sefi deci cum alegi un lider din aia beti
NOU
@animaloo Cred ca depinde mult de jocuri. Uite cateva exemple la care am participat si eu.
– echipa de 4 (random) se da un ou, hartie a4, scotch, niste betigase. Scopul este sa se faca o parasuta/sistem astfel incat oul sa supravietuiasca aruncarii de la etajul 2. Foarte multe solutii, majoritatea bune. Cineva din echipa convinge pe restul care este cea mai buna si ce incearca.
– joc de orientare turistica, pe traseu. Echipe de 4. Una dintre echipe se grabea, unul dintre colegi nu a putut tine pasul, l-au lasat in urma.
NOU
concediati. si grasul trimis la sala
NOU
“Echipe de 4. Una dintre echipe se grabea, unul dintre colegi nu a putut tine pasul”… nush de ce random mi-am adus aminte d-asta:
– 10 membri de partid au visat o viață nouă//unul a vorbit in somn/ si-au rămas doar 9!!
– 9 membri de partid se-ntreceau in sport/ unul a-ntrecut un Rus/ si-au rămas doar 8!!
– 8 membri de partid au trecut la FAPTE/ unu-a luat-o-n serios/ si-au rămas doar 7!!
– 7 membri de partid aveau PATRU clase/ unu-avea o clasă-n plus…/si-au rămas doar 6!!
– 6 membri de partid au strigat LOZINCI…/unu-a strigat greșit…/ si-au ramas doar 5!!
– 5 membri de partid se aflau la TEATRU /unul n-a aplaudat…/ si-au rămas doar 4!!
– 4 membri de partid au avut IDEI / unul a avut-o BUNĂ…/ si-au rămas doar 3!!
– 3 membri de partid au dorit RĂZBOI /unul a dorit cu RUȘII…/si-au rămas doar 2!!
– 2 membri de partid s-au jucat cu TUNUL / unu-a tras spre RĂSĂRIT…/si-a rămas…doar…UNU’
– IAR 1 membru de partid, care era MAI CINSTIT…/A PLECAT CU O.N.T.-ul…./SI N-A MAI VENIT….!!!
NOU
3 membri de partid au dorit RĂZBOI /unul a dorit cu RUȘII… / si s-a pișat pe ruși, după care le-a dat la muie rușilor prin toate găurile, iar la final s-a mai pișat pe ei o dată. Cu jet portocaliu de furazolidon.
Rimează mai fain așa.
NOU
Dar hei, dar hei, suntem pitici ok. Dar hei, dar ho, dar hei, dar ho, am vrea sa fim mişto!
NOU
Ămi cer scuze la domni manageri, dar asta cu vazutul de chestii in team building e de grupa mica. Adica activitatea asta se intampla oarecum rar, manajerul ar fi trebuit sa traga concluzii la locul de munca cine cu cine se intelege, cine e capabil si cine freaca menta si alte chestii care sunt “in interesul firmei”. La team building in cel mai bun caz acutizezi problemele (dintre colegi, de exemplu) sau unii se pun de acord ca deja se inteleg foarte bine si, surprize surprize, continua sa se inteleaga bine si in alea 2 zile de team building. Aia cu jocurile si cine are abilitati de lider a fost culmea hr-ului, hai sa jucam noi un joculet sa vedem cine se impune…Giiizăs! Ca idee, noi am jucat tot felul de jocuri, monopoly in special, managerul era simplu jucator, eu, la vremea aia un mic coordonator de echipa la fel, banca era tinuta de cel mai timid si nou coleg, care dupa 2 beri la bord s-a transformat in sufletul petrecerii. Voi veniti cu dedesubturile si ce ati vrea voi sa extrageti dintr-un TB si eu iti dau exemplele ca e total pe dos si rationamentele sunt, cum am repetat deja, de scoala primara cel mult! Succes la afaceri!
NOU
Doar ca tu “demontezi” un mod de lucru folosit foarte mult plecand de la 1 exemplu, ala personal. Nu stiu in ce firma lucrezi, dar sa faci un TB cu cca 80 de oameni intr-o firma in care nu au cum sa se cunoasca intre ei pentru ca lucreza in locatii diferite, este un lucru folositor, in primul rand pentru firma. Ca tie nu-ti foloseste asta nu inseamna ca toti romanii sunt lideri si nu au nevoie de TB.
NOU
Eu intotdeauna prefer provocarea de a lucra cu oameni mai dificili pentru ca daca ai mindsetul potrivit evoluezi si devii mai capabil si mai eficient in a lucra cu oameni dificili, dar provocarea respectiva trebuie remunerata pe masura, 20% la salariu e nimic daca trebuie sa lucrezi cu oameni dificili, un 50-80% este procentul corect.
NOU
“Deci, ca sa fie foarte clar, scopul unei firme este sa faca bani. Sa produca profit.”
Fă-l frate, fără să-mi irosești mie timpul liber. Nu-s curios de cum analizezi tu situațiile… ESTE ABERANT SĂ-MI PLANIFICI TU CA PATRON CE FAC SAU NU FAC EU IN WEEKEND.
Mai și ameninți că bă, cine nu vine….mai mergeți mă in Paștele cailor!!!
Te-ai gândit că poate acel om pe care tu îl descoperi că, care are capacitatea de lider, nu este pe un asemenea post pt că asa a decis el? Tu ca patron dacă ai avea niște lideri de doamne ajută, și-ar da seama fiecare ce fel de oameni au în subordine și nu ar fi nevoie de weekenduri pierdute ampulea și discuții inutile.
Incredibil cum după articolul lui Arhi care era superagumentat, tu ai venit cu acesta. Incredibil. N-aș lucra pt asemenea firme nici dacă ar fi ultimele.
NOU
„„anul asta eu pot sa lucrez gratis, stiu ca situatia este grea si daca lucrez gratis poate nu sunteti fortati sa faceti concedieri”. In debutul pandemiei, unul dintre angajati ne-a anuntat asta. Era dispus sa faca asta pentru colegii lui, incercati sa va ganditi cati ati face asa ceva pentru colegii actuali si daca ati vrea sa aveti un asemenea coleg.”
Amuzant. Nu sunt nici sfânt și nici fraier (și nici tata nu pesedea cu portbagajul plin de bani), așadar nu, mulțumesc. Sunt sigur că ăsta e tipul ideal de angajat pentru angajatori, dar fie sănătoși. Firma nu e familie, nu e cercul apropiat de prieteni, nu e cartea cu povești a bunicii în care eroii se sacrifică demn și asumat, pentru binele societății.
Ca fapt divers, un calcul matematic legat de beneficiile salariale plătite pentru un om comparativ cu mai mulți în decurs de un an mă face să fiu cel puțin circumspect legat de veridicitatea istorioarei, sau, în cazul improbabil că ar fi reală, de inteligența eroului. Excepție cazul în care ar fi fost vreun șefuț, dar vezi să nu vezi gesturi din astea pe la vârful piramidei.
NOU
Bai, e cu dus și întors. Am avut vremuri grele în 2009-2010, cu salarii întârziate și pla belită, foarte aproape de incapacitate de plata. Am zis ca tragem câteva luni pe uscat, și eu și băieții mei (la modul ca vrem bani doar cât sa putem sa ne plătim cheltuielile urgente și coșul de cumparaturi, ca eram tineri și nu aveam rate sau obligații financiare grele). Fapta asta bună s-a întors probabil înmiit înapoi când am reajuns pe profit. Firmă românească, mică atunci, mare acum.
NOU
De ce as incerca sa va pacalesc cu o poveste de genul?
NOU
Bai, nu stiu.
E vorba despre cat iti pasa de oamenii, echipa cu care lucrezi in calitate de coleg sau de sef.
Ce va leaga ca si colegi si oameni, de cat timp si cat din lucrurile bune pe care le aveti se datoreaza si firmei in care lucrati (de ceva timp, ca astfel de chestii nu se simt cum trebuie mai repede de 6 luni – 1 an).
In fiecare firma sunt si oameni dedicati si oameni interesati doar de tranzactie (timpul meu/contributia mea vs. banii tai).
Ar fi stupid ca firma sa isi planifice doar un anumit gen.
Pe firma ar trebui sa o intereseze ce si cat produc acei oameni si in ce cadru o fac cel mai bine ca sa stie cum acordeaza politicile salariale, conditiile de munca la asteptarile staffului.
Firma ar trebui sa-si propuna ca oamenii astia sa produca cat mai mult & bine si sa le dea in schimb acestor oameni pachetul cu care ei se simt cel mai bine: tuturor bani la nivelul pietei si al competentei demonstrate, celor care vor si pot mai mult, directii de crestere in cariera si un pachet de compensatie mai sofisticat (incl. participare la profit, etc).
Ideea este ca a pastra un om este mai ieftin si mai benefic pentru companie decat a aduce altul. Atata vreme cat omul performeaza in job si evolueaza decent ca si coechipier.
Cat priveste socializarea la munca ea ajuta cu cat media de varsta e mai coborata.
Pentru ca genul asta nu prea are la ce sa fuga acasa si isi gaseste tovarasi de bere si cluburi la birou sau in industrie, probabil TB este potrivit si util.
Pentru seniori, cu familie si viata personala privata nelegata de birou, se poate iesi off site pe durata unei zile lucratoare pentru “jocuri si concursuri” pe teme de ideatie sau lucru impreuna, combinate apoi cu un pranz/shpritz si o chatuiala relaxata.
Si angajatii si firmele privesc de prea multe ori foarte in alb/negru relatia asta. De aici decizii proaste de ambele parti.
Ori, ca in multe altele in viata si la job numele jocului se cheama compromis.
NOU
Bai, nu stiu.
E vorba despre cat iti pasa de oamenii, echipa cu care lucrezi in calitate de coleg sau de sef.
Ce va leaga ca si colegi si oameni, de cat timp si cat din lucrurile bune pe care le aveti se datoreaza si firmei in care lucrati (de ceva timp, ca astfel de chestii nu se simt cum trebuie mai repede de 6 luni – 1 an).
In fiecare firma sunt si oameni dedicati si oameni interesati doar de tranzactie (timpul meu/contributia mea vs. banii tai).
Ar fi stupid ca firma sa isi planifice doar un anumit gen.
Pe firma ar trebui sa o intereseze ce si cat produc acei oameni si in ce cadru o fac cel mai bine ca sa stie cum acordeaza politicile salariale, conditiile de munca la asteptarile staffului.
Firma ar trebui sa-si propuna ca oamenii astia sa produca cat mai mult & bine si sa le dea in schimb acestor oameni pachetul cu care ei se simt cel mai bine: tuturor bani la nivelul pietei si al competentei demonstrate, celor care vor si pot mai mult, directii de crestere in cariera si un pachet de compensatie mai sofisticat (incl. participare la profit, etc).
Ideea este ca a pastra un om este mai ieftin si mai benefic pentru companie decat a aduce altul. Atata vreme cat omul performeaza in job si evolueaza decent ca si coechipier.
Cat priveste socializarea la munca ea ajuta cu cat media de varsta e mai coborata.
Pentru ca genul asta nu prea are la ce sa fuga acasa si isi gaseste tovarasi de bere si cluburi la birou sau in industrie, probabil TB este potrivit si util.
Pentru seniori, cu familie si viata personala privata nelegata de birou, se poate iesi off site pe durata unei zile lucratoare pentru “jocuri si concursuri” pe teme de ideatie sau lucru impreuna, combinate apoi cu un pranz/shpritz si o chatuiala relaxata.
Si angajatii si firmele privesc de prea multe ori foarte in alb/negru relatia asta. De aici decizii proaste de ambele parti.
Ori, ca in multe altele in viata si la job numele jocului se cheama compromis.
NOU
“Deci, ca sa fie foarte clar, scopul unei firme este sa faca bani. Sa produca profit.”
Fă-l frate, fără să-mi irosești mie timpul liber. Nu-s curios de cum analizezi tu situațiile… ESTE ABERANT SĂ-MI PLANIFICI TU CA PATRON CE FAC SAU NU FAC EU IN WEEKEND.
Mai și ameninți că bă, cine nu vine….mai mergeți mă in Paștele cailor!!!
Te-ai gândit că poate acel om pe care tu îl descoperi că, care are capacitatea de lider, nu este pe un asemenea post pt că asa a decis el? Tu ca patron dacă ai avea niște lideri de doamne ajută, și-ar da seama fiecare ce fel de oameni au în subordine și nu ar fi nevoie de weekenduri pierdute ampulea și discuții inutile.
Incredibil cum după articolul lui Arhi care era superagumentat, tu ai venit cu acesta. Incredibil. N-aș lucra pt asemenea firme nici dacă ar fi ultimele.
NOU
Poti sa imi zici care este amenintarea?
NOU
Las-o in sangre, domnule manager ( autorul articolului)… tot ce se poate vedea in acel teambuilding de 2 nopti( conform spuselor matale) se poate vedea in fucking 3 luni de proba .. daca nu, atunci managerul chiar nu e atent la oameni ( surpriza! ).
“Cei care nu pot sa vina, e ok, vor veni data urmatoare” gresit ! cei care nu vor sa vina , pentru ca nu ii ajuta cu nimic , ba mai mult, poate chiar ii incurca – insert familie, viata sociala etc etc- vor gasi mereu scuze pentru ca nu toti traim sa muncim.
Nimic personal, toti avem job si sef de multumit – glumesc , nu am – de asta rezonez cu Cetin pe tema asta :))
NOU
Sper sa nu (mai) ajung niciodata sa lucrez intr-o firma din asta de cacat unde se fac experimente sociale pe timpul angajatilor numite team building-uri cu interactiuni si joculete fortate ca sa isi dea seama pielea pulii de middle manager de cine are abilitati de lider in functie de un ou aruncat cu parasuta de la etajul 2.
Semnat,
Un fost pielea pulii de manager care a zis HR-ului ca decat sa ardem banii alocati aiurea pe TB-uri, mai bine facem ceva util cu ei si a obtinut decontarea a 5 pranzuri/luna/angajat.
NOU
“Stiti persoana aia care mereu zice, ah, nu se poate?! Eh, ala e un angajat toxic.”
= E posibil ca printre oamenii care zic mereu nu să fie și oameni care pot observa punctele slabe și au curajul să le menționeze.
Opinia mea e că sunt prea puțini astfel de oameni toxici (a se citi, cu multă gândire critică), nu prea mulți.
Sigur, dacă o persoană îl ia pe Nu în brațe, și nu are argumente, zice Nu doar ca să zică Nu – da, e toxică.
Dar cineva care spune Nu cu curaj și vine cu argumente – s-ar putea să fie de admirat.
NOU
Nu si de manajeri. Laketii astia nu accepta critica constructiva, pentru ca sunt foarte foarte prosti, o iau ca atac la persoana.
NOU
in Japonia se face un altfel de TB
Aproape ca este o sarcina de serviciu(nu obligatorie dar e bine sa te supui :)) ca dupa program, aproape in fiecare zi, colegii sa mearga la un bar/club si sa consume ceva. Unii consuma 1-2 chestii si pleaca acasa, altii se fac muci pana pe la 2-3 dimineata.
E, acolo la bautele alea oamenii se imprietenesc bine de tot, afla de ceilalti, de problemele lor, se ajuta intrei ei, se privesc altfel la birou.
Bine, japonezii sunt altfel construiti comparativ cu europenii/occidentalii.
Ce este f misto este ca dupa sedinta de baute de obicei merg sa manance ceva si-i prinde ora 3 sau chiar 4 dimineata pana ajung acasa. Cu toate astea sunt la job la 8-9 si trag ca disperatii.
Am o amica japoneza, mi-a povestit ca dupa ww2 in Tokyo strazile erau cu noroi pana la genunchi(i-a povestit bunicul ei) si ca ajunsesera sa manance si scoarta de copac de foame.
Prima banana bunica-su a vazut-o pe la sfarsitul anilor ’50.
Au avut ajutor american dar daca nu munceau ca disperatii nu ajungeau o societate si economie atat de dezvoltata.
Noi dupa revolutie am bagat rapid weeknd cand trebuie sa muncim toti ca disperatii si duminicile ca sa iesim din cacat! Dar nu, lasa ca merge si asa! sa ma fut in ea de populatie redusa mintal!
NOU
mai …wanger…:))
NOU
de fapt sunt Amon Göth 🙂
HHsH!
NOU
Mulți oameni triști pe aici sau mai degrabă prea înveșunați pe locul de muncă. Am lucrat în destul de puține locuri, pentru că probabil am și avut noroc de angajatori decenți sau eram prea tânăr și idiot încât să plec mai repede unde se împuțea treaba (acum deja m-am reapucat de trimis CV-uri din luna a treia, că m-am cam prins cum stau lucrurile).
În general sunt un om foarte jovial, sociabil și dornic de a se distra, de aceea nu am refuzat niciodată ideea unui TB sau a oricărei ieșiri la băut alături de colegi. Chiar descoperi laturi mișto ale unora, în special a celor care sunt mai introvertiți de fel, dar și porniri la care belești ochii că nu îți vine să crezi cum ochelarista aia mignonă de la IT poate înjura fără să se repete 10 minute, după ce a dat pe gât juma de Havana.
Exagerez, dar cred că, uneori, am putea să lăsăm deoparte îndârjirea asta că totul e de căcat în firmele din România (cu excepțiile care confirmă regula, biensur). Prea contrastează cu impresia majorității de pe aici de angajați ideali în locuri care nu-i merită 🙂
NOU
Eu vin la munca nu de amorul artei, ci pentru ca sunt platit pentru asta. Discutiile cu suntem o mare familie si vai cat de uniti suntem noi pot prinde la cei mai tineri care nu au avut experienta unei disponibilizari dublata si de un credit ceva. Dupa ce treci prin experiente de tipul asta o sa intelegi doua chestii simple:
1. Firmele nu au interes bunastarea angajatilor ci fix profitul, iar tu esti doar o piesa inlocuibila in acest angrenaj;
2. Nimanui nu-i pasa de tine, in afara de familia ta si cei apropiati tie;
Cu cat inveti lectia asta mai repede, cu atat este mai bine pentru tine din punct de vedere mental si financiar. Odata ca vei detecta foarte repede vrajelile corporatiste, respectiv poti evita destul de bine mediile toxice.
NOU
Dupa parerea mea tu ai cel mai misto comentariu. Priveste putin prin comentarii si ai sa descoperi cativa omuleti care inca sunt hipnotizati de cultura asta corporatista si considera Teambuilding-urile ca pe ceva minunat si necesar.Daca cei incantati de rahatul asta corporatist ar avea varsta de 20+ ani as mai intelege dar daca ai 30+ sau 40 + sau chiar 50+ ani si esti incantat de asa ceva inseamna ca de fapt tu nu ai o viata a ta personala, familie, prieteni ceea ce este destul de trist.
NOU
Asta este “chintesenta”:Apoi, relatiile intre angajati. Oamenii vor descoperi ca au pasiuni comune si asta o sa ii faca sa relationeze altfel. Doi oameni cu pasiuni apropiate vor lucra mai usor impreuna. Mediul de lucru cu oameni ok o sa iti tina acolo angajatii buni.
Si angajatul vrea sa lucreze cu oameni cu care se intelege ok si compania vrea sa tina angajatii productivi… pardon fericiti. 😀
—
Atat se teoretizeaza o chestie de doi bani. In final esti invitat sa manci, sa bei intr-o excursie si sa te distrezi gratis. Nu te ia nimeni cu arcanul. “Da eu vreau sa stau cu familia ! Eu m-am saturat de colegi, vreau doar banii !!!” Da coaie, daca esti urs de caverna fii urs de caverna. Stai acasa si bucura-te de familia ta extraordinara. Nu e nevoie sa semnalizezi atat, nu intereseaza pe nimeni. Cel mai sigur esti un trist si ai plictisi lumea acolo.
—
Orice s-ar face SIGUR o sa fie cativa sa comenteze. 😀 O zi de pizza pe saptamana ? Plm, vor sa ne ducem la birou prin aglomeratie ! Abonamente la sala ? PLm, eu merg doar la sala de mese.
Ne dau masini sa le folosim gratis(da, o sa se extinda si asta in viitor). Plm, eu am masina, de ce nu dau bani si ne leaga de glie cu o masina ? Orice se face in afara de bani cash sigur o sa fie comentaci. 😀
NOU
Spre surprinderea ta, mai sunt unii care au diverse hobby-uri cu ajutorul carora reusesc sa-si faca prieteni. Viata nu inseamna doar familie SI colegii de munca.
NOU
Bai, nu stiu.
E vorba despre cat iti pasa de oamenii, echipa cu care lucrezi in calitate de coleg sau de sef.
Ce va leaga ca si colegi si oameni, de cat timp si cat din lucrurile bune pe care le aveti se datoreaza si firmei in care lucrati (de ceva timp, ca astfel de chestii nu se simt cum trebuie mai repede de 6 luni – 1 an).
In fiecare firma sunt si oameni dedicati si oameni interesati doar de tranzactie (timpul meu/contributia mea vs. banii tai).
Ar fi stupid ca firma sa isi planifice doar un anumit gen.
Pe firma ar trebui sa o intereseze ce si cat produc acei oameni si in ce cadru o fac cel mai bine ca sa stie cum acordeaza politicile salariale, conditiile de munca la asteptarile staffului.
Firma ar trebui sa-si propuna ca oamenii astia sa produca cat mai mult & bine si sa le dea in schimb acestor oameni pachetul cu care ei se simt cel mai bine: tuturor bani la nivelul pietei si al competentei demonstrate, celor care vor si pot mai mult, directii de crestere in cariera si un pachet de compensatie mai sofisticat (incl. participare la profit, etc).
Ideea este ca a pastra un om este mai ieftin si mai benefic pentru companie decat a aduce altul. Atata vreme cat omul performeaza in job si evolueaza decent ca si coechipier.
Cat priveste socializarea la munca ea ajuta cu cat media de varsta e mai coborata.
Pentru ca genul asta nu prea are la ce sa fuga acasa si isi gaseste tovarasi de bere si cluburi la birou sau in industrie, probabil TB este potrivit si util.
Pentru seniori, cu familie si viata personala privata nelegata de birou, se poate iesi off site pe durata unei zile lucratoare pentru “jocuri si concursuri” pe teme de ideatie sau lucru impreuna, combinate apoi cu un pranz/shpritz si o chatuiala relaxata.
Si angajatii si firmele privesc de prea multe ori foarte in alb/negru relatia asta. De aici decizii proaste de ambele parti.
Ori, ca in multe altele in viata si la job numele jocului se cheama compromis.
NOU
oohh man… asta inseamna kind reminder?!?
NOU
=)))))))
NOU
mistakes were made…
NOU
am ras cu maxim zgomot:)))))
NOU
deci, nu. aberezi grav de tot. sincer, la ora asta nu am timp sa iti si zic de ce, dar esti pe langa. si-ti mai spun inca ceva: am petrecut 3500 de zile intr-una din cele mai mai corporatii din romania. am vazut diverse forme de gandire, inclusiv de hr. ai dreptate doar intr-o singura situatie: tu esti o cartita de la hr dintr-o companie romana. atat.
NOU
Tot exercitiul asta cu doua articole a fost in van: pana la urma don patron isi da singur dreptate. Ca si multi alti sefi si patroni. They never listen.
Cel mai comic e sa crezi ca printre nobilele rezultate e sa iti dai seama cine colaboreaza bine cu cine, cine e bun de tras si cine tine cu casa. Pai, cred ca trebuia sa iti dai seama de la munca, nu sa faci un team building pentru asta.
Sau poate ca am vazut eu prea multe TB esuate…
NOU
aia i am zis si eu