superfizz

Când a început clasica nebunie cu cartonașe de la Mega, SuperFlizzurile, am făcut mișcarea deșteaptă și am refuzat să le primesc, de fiecare dată. Astfel, copiii mei nu știu de superflizzuri și nu am bătaia de cap de la precedentele cartonașe, când erau capabili să își ia jugulara de la niște nenorocite de rondele de carton. Sau de la porcăriile asemănătoare de la Chipicao, când, dacă prindeau o rondea de aia metalică, dormeau cu ea în mână noaptea, ca să fie siguri că nu pune mâna cineva pe rondeaua vieții.

Prin urmare, când mă duc la Mega la mine-n cartier, stau flex, nu caut produsele din catalog, nu mă pasionează, nu mă deranjează. Dar urmăresc subiectul.
Alaltăieri, eram la casă, cu tradiționalele cumpărături de seară, când mi-au căzut ochii pe o fază interesantă.

O casieră destul de nouă, pentru că eu le știu pe toate, bate pe casă, dă restul, mulțumim, ura și la gară. Femeia cu copil care era clientă îi arată niște iaurțele, cred și îi zice
– Dați-mi și flizz-urile, că de aia am cumpărat iaurturile, nici măcar nu le mănânc.
– Nu se poate, nu sunt în promoție.
– Domnișoară, sunt în catalog, de aia le cumpăr.

Cu o moacă vizibil ofuscată, casiera ia pliantul, deschide, se uită, vede că iaurțelele vieții erau, bagă mâna într-o cutie verde și cu aceeași moacă EXTREM de ofuscată îi dă femeii cartonașul.

Nu aș fi băgat în seamă, trecusem peste moment, dar aseară, iarăși la casă, la aceeași casieră. În fața mea, tot femeie cu copil, tot cu iaurțelele vieții, EXACT ACEEAȘI târguială, că nu sunt în pliant, exact aceeași moacă ofuscată la final și rondelul aruncat în scârbă. Practic, casiera urmărește un plan foarte clar, face pe proasta și nu dă niciodată flizz-uri, așteptând să îi fie cerute, ba mai și face scandal, descurajând viitoarele încercări.

Deci da, mafia cartonașelor lovește la Mega. Probabil doamnele iau cartonașele acasă, că na, și ele au copii. Și vecinii au copii. Nu cred că le-ar vinde pe sub mână, nu?