Toti cainii pe care i-am avut, până acum, au fost mofturoși la mâncare, culminând cu Igor, ciobănescul corb, care avea nush ce intoleranță și nu mânca decât cu figuri, aproape că trebuia să îi mestecăm chestiile. Sau, doamne ferește, să îi schimbi boabele, stătea fără să mănânce și o săptămână, până îi dădeai ce îi plăcea lui.

Pe Masha am luat-o de la un crescător care o marketa drept border collie, 4 luni, stare excelentă, vaccinată etc. Am ajuns la crescător, câinele avea 5 luni, nu e chiar border, era mușcată peste tot, efectiv are urme de capse pe tot corpul, inclusiv pe bot, emaciată de i se vedeau coastele, fricoasă față de tot ce mișcă, aproape nu mergea, obosea dacă o duceai mai mult de câțiva metri, un vaccin mare și lat, carnetul temporar expirat. Fiind ultima din șarjă și femelă, probabil tipul voia să o omoare cumva, să scape de ea. Am plătit doar ca să o putem scăpa din iadul ăla.

Mno, acum și-a revenit, i s-au sculat și urechile, se aleargă cu Max prin casă. Dar, spre deosebire de toți ceilalți câini, luați de la crescători adevărați, hrăniți științific and shit, Masha e aspirator, frățică. Mănâncă orice, de oriunde, principala ei atracție este să răscolească peste tot, poate mai reușește să respire o felie de pizza sau, de ce nu, niște coji de ouă sau un ambalaj care miroase a mâncare.

Finally, am și eu un cățel normal.
Acum ne ocupăm de training de pipi si caca afară și merge excelent.
Merge foarte bine. Iesim cu ea, o plimbam cate o ora, nu se intampla nimic, dupa care, cand intram in casa, ne privește reprobativ, cu privirea tip Of, nu ma mai aduceati odată acasa, ca faceam pe mine! si…da, cam aia e.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.