Si ca tot vorbeam de Oblio si amintirile copilariei, am gasit pe net si jocul pe care l-am jucat cu fratele meu 4 zile (si nopti) la rand, fara pauza decat de mancare si excretie, pana l-am terminat. Asta desigur pe vremea cand existau tot felul de console Nintedo sau Plaistaisan, cu casete galbene. Ce vremuri frumoase.
Si cum este un joc free, fara licenta, l-am urcat pe net si vi-l dau si voua. Or fi cativa bosorogi ca mine pe-aici, care sa isi mai aduca aminte de Mario.
DOWNLOAD

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.