În 2020 (știu, vi se pare că e anul trecut, dar nu, a fost fix acum 3 ani) mi-am luat un MacBook Pro, destul de sceptic fiind, ultima experiență cu un macos fiind cea cu iMacul, în vremuri absolut imemoriale, pe vremuri când încă foloseam mausul standard de la Apple și tastaturile pe care le aruncam lunar, pentru că vărsau copiii pe ele varii lichide.

Vremea a trecut, anul trecut s-a trezit nevastă-mea că dezvoltă un proiect interesant, dar pentru care avea nevoie de un macbook pro și, pus între alegerea de a lua unul nou și a-l ceda pe cel pe care îl foloseam, am decis că voi face sacrificiul suprem și îi voi dărui, de bună voie și nesilit de nimeni, propriul macbook pro, iar pentru mine voi lua un windows standard.

Astăzi, la aproape un an de când mi-am cedat laptopul, cu lacrimi în ochi vă spun că, dacă ar fi fost să o mai fac o dată, în cunoștință de cauză, mai bine mai puneam o mie de euro și îi luam un macbook pro, decât să mă reîntorc la win. Chestia aia în care lucrurile…just works, i miss them.

A lot…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.