Hârciogul mâncăcios a fost să studieze restaurantul deschis de domnul bucătar Copolovici, posesor de blog și de inițiative.

Zonă: Undeva în jurul Marriott, într-o zonă liniștită, calmă.

Locanta: Spațioasă, cu mobilă elegantă. Intrarea este chiar față în față cu recepția, recepție de unde te întâmpină un Copolovici care zice că a slăbit. Părerile sunt împărțite.

Atmosfera: Plăcută. Cânta un album de-al lui Sting, la un nivel decent, Copolovici baleia prin încăpere, ca un amfitrion de calitate.

Mâncarea: Îmi plac cârciumile care au meniul mic. În felul ăsta știi cu siguranță că ce îți oferă e făcut atunci și, dacă ai noroc, e și bun. Noi am mâncat o ciorbă de vacă (urăsc diminutivele, gen văcuță, puișor, slăninuță etc) cu smântână, foarte bună, și o mâncare de praz cu ceva cărnuri, la fel de bună și ea. Desigur, de-abia la plecare am fost anunțață că exista și o ceafă la grătar. Deh, life’s a biatch. Desert un tiramisu făcut insite de către o domnișoară, nu am înțeles exact cine, tiramisu bine făcut, plăcut la gust, cu puuuțin cam multă glazură de cafea.

Preț: Relativ decent, toate astea, însoțite de bere, cafea și ape minerale, pentru 2 persoane, în jur de 100 de lei.

WC: Destul de mic și înghesuit. Altfel, curat și plăcut mirositor.

Notă: Dacă luăm ca nota 1 snobismul și mizeria de la Violeta’s Kitchen, lui Kopel’s o să îi oferim 4, din mărinimia sufletului nostru de hârciog.

Concluzie?
Un local corect, decent, unde se mănâncă bine, cu rețete de bucătari cu români, nu pui cu ghimber, măghiran, curry și eventual, umplut cu potârnichi pe pat de varză, servit cu sos caramel, cum mănâncă snobii de pe Calderon.
Mai revenim?
Revenim.

PS: Aceste excursii gastronomice sunt făcute pe cheltuiala proprie, nu sunt sponsorizate de nimeni, nu sunt anunțate niciodată. Doar o să vă treziți cu noi la ușă.
PS2: Hârciogul mâncăcios nu e același lucru cu bursucul gastronomic, eventual gastric.

* * * * *