Acum vreo 2 luni, văzând prin mall-ul de la începutul Moldovei, brăila mall, un puști care se juca foarte frumos cu o kendama, le-am luat și copiilor una, din carrefour, gândindu-mă că poate le-ar plăcea și lor să se joace cu una.

Mirare, ca la cam toate jucăriile pe care li le-am luat eu, de-a lungul timpului, logic, nu le=a plăcut. Bine, nu mi-au zis că nu le-a plăcut, doar că nu s-au jucat cu ea deloc. Timp de vreo 2 luni, până într-o zi.

Într-o zi fatidică, când a prins Igor kendama și a transformat-o în rumeguș fin. Eh, din momentul ăla, a fost cea mai mișto jucărie pe care o putea avea cineva, ceva fin, ceva minunat, ceva extraordinar. Ceva pe care ei nu îl mai aveau, pentru că îl stricase Igor, mă-nțelegi?

De 3 zile caut kendama. Prin toată Brăila, prin toate marketurile din capitală. Nimic, absolut nimic. Am găsit mai-nainte, la Auchan Titan, 32 de lei, unde au vreo 3000 de bucăți, mi s-a șoptit un inside. Noroc că ai cunoștințe pe ici și colo, mi-a șoptit demonul meu cel bun.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.