Justiția pe care o apărăm și poliția care face memeuri

Oraș mediu din Ardeal, undeva in ciclul primar eram in perioada 1998-2002 parca.

Școala avea o clădire separată unde era buda, era un loc pestilential unde era plin de rahati încolăciti pe jos și pe oglinzi și in chiuvete. Apa nu venea decât o ora pe zi.

Doamna noastră învățătoare nu ne plesnea, dar Învățătorul din clasa alăturată ii bătea palmuia și la nervi ii lovea cu pumnul pe copii. Avea o rigla de lemn și le dădea când greșeau peste urechi razant, pana sângerau.

En fin, alta discutie. Sa nu ma abat de la subiect:

Cea mai minunata faza a fost când a intrat o femeie in pauza mare in clasa și l-a bătut pe un coleg pana la sânge, cu sălbăticie. L-a dat cu capul de tabla si de banca. Nu erau țigani. I-a rupt si vreo 2 dinți. Băiatul era pur și simplu măcelărit. Cică s-ar fi certat in ziua precedenta băiatul bătut cu unul din copii ei.

Politia avea sediul peste drum, a venit un burtos după o ora si l-a văzut pe copil bătut si a zis “care plm l-ați spălat ba de sânge, acum nu mai pot sa fac nimic, degeaba depune plângere. Aia e, plm aveți grije”