Mi-am adus aminte de ceva, legat de paște și ritualuri religioase. În general, oamenii cu educație (nu, nu tu care te simți afectat de asta și zici că Vai, și eu am educație. Nu ai.), se simt afectați de exacerbările religioase, pelerinaje, mersuri prin genunchi în jurul bisericii și tot tacâmul acesta de obscurantism religios. Care obscurantism mie mi se pare incredibil, în anul 2022, dar iată.

Anyway, ce voiam să spun este că, de fapt, ortodocșii români joacă la grupa mică atunci când vorbim de manifestări publice idolatre. Am fost, odată, în Malaga, de Paștele catolic. Ce se întâmplă, în România, la haules-baulesul ăla cu moaștele Paraschivei este doar o glumă blândă față de ce fac spaniolii, în săptămâna dinaintea paștelui. O săptămână în care, zi de zi, se blochează centrul orașului, se fac parade în care se plimbă statui cu simboluri religioase, se plânge la atingerea tălpilor statuilor respective, se aruncă oameni în fața carelor votive, inclusiv autodafe-uri de care vezi prin Codul lui Da Vinci.

Pe de altă parte, ei nu învață, la religie, că Ana a căzut de pe scară și și-a rupt piciorul pentru că nu s-a dus la sfânta spovedanie, așa că, pe undeva, balanța se echilibrează.

Și, ca să încheiem pe un ton pozitiv, dacă vopsiți ouă, vopsiți, măcar două, în albastru și galben și faceți-le o poză, după care trimiteți-mi-o mie sau puneți linkul în comentarii. Știu că pare puțin, dar oamenii aceia au nevoie de orice suport, inclusiv spiritual și aș vrea să l-il oferim, în limita posibilităților.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.