Am fost astăzi cu ArhiTata şi ArhiMama la un mic grătar la pădurea Cernica. Acolo ar trebui să fie un lac frumos, o pădurice simpatică, atmosferă relaxată.

Ce am găsit?

JEG. JEG.JEG.

Mizerie. Tone de mizerie. Tone de peturi, tone de jeg, de cutii de brânză, cutii de bere, pungi. Pungi, mii de pungi, de toate dimensiunile. Oameni întinzând pături peste pungi jegoase, mâncând grătar în jegul pestilenţial, lăsând în urmă alt jeg, pentru că, nu-i aşa, deja era mizerie acolo.

rromânia, te urăsc. Urăsc oamenii ce te poluează. Toţi cei 22 de milioane. Urăsc mirosul de jeg lăsat în urmă de către orice rromân, mizerabil genetic, care ajunge acasă şi discută la o sămânţă şi o bere, despre cât de mizerabili sunt ceilalţi rromâni.
Vă urăsc, bă jegoşilor!

[flickrset id=”72157617343837166″ thumbnail=”square” overlay=”true” size=”large”]