Contul meu
Cred că de asta nu aș mai putea lucra vreodată într-un birou, fiind subordonatul cuiva. După atâția ani de libertate totală, trezit când vreau, făcut ce vreau, luat fix ce decizii vreau eu, nu aș mai putea suporta să stau într-un birou înghesuit și să primesc ordine de la diverși.
[jwplayer mediaid=”45520″]
NOU
Da, treaba cu ordinele nu o suport nici eu, de asta am fugit ca dracu de tamaie de la patronii smecheri (dintraia tip bishnitzmen) si m-am apucat de freelance. Prefer sa mor din ce decid eu, de foame daca nu ma pricepeam la nimic, decat de nervi la o multinationala plicticoasa cu un sef idiot.
NOU
Dap, la fel as fi facut si eu in unele situatii. Epic finalul :))
NOU
finalul e special
NOU
Cat am ras de grasutu‘ de la final :)))))). Dar si tipa cu laptopul e bestiala.
NOU
Mie tipa cu laptopul mi-a placut cel mai mult… O mai vazusem.
NOU
Nu-mi luase primul comentariu…
NOU
Pe la mijloc e o scena cu unul mai in virsta care arunca avioane de hirtie si monitoare – ce are si el la indemina.
Dar mai interesant e tipul din fundal care aduce tare mult cu Bill din Office Space. 🙂
NOU
Daaa, a fost genial ăla. Fix atitudinea de “mmhhmmm, ok…” a avut-o când a văzut monitorul aruncat.
NOU
video not found :((
NOU
Fix asta spun si rezidentii Garii de Nord.
NOU
www.whackyourboss.com/
pentru cei in pana de idei si cu un sef/coleg cretin
NOU
Ei lasa, ca si mie imi vine sa le fac la fel unor clienti. Din spatele monitorului meu de freelancer, si tot imi vine sa le fac asa.
NOU
da, când vezi atâta lume descreierată parcă-ți vine să pornești pe cont propriu, dar vezi ? inițial nu știe nimeni că poate ajunge funny victim
NOU
Aia cu “leptopul” e bestiala , cand am zis – acu ‘sare pe el, acu’ sare pe el , a sarit , bvo fata mea ….
P.S. Ar fi interesant sa “destresezi” o corporatista dasta >:).
NOU
Mi-ai adus aminte de vremurile fără Youtube… când eram în generală (înainte să-mi bag net în 2002) circulau CD-uri cu filmulețele astea, poze funny (le văd acum iar pe 9GAG sau Failblog…), joculețe și alte căcaturi. TOATE filmulețele de aici erau pe un CD de la un prieten la un moment dat, mi-l împrumutase împreună cu o un CD cu Alone in The Dark II. Mamă ce vremuri…
Mi-am luat CD writer din banii mei doar ca să pot să păstrez și eu filmulețele astea funny și am și acum un sertar plin de gunoaie trei la zece mii că pe vremea aia nu știai dacă mai dai de ele…
NOU
eumie mi s-au stricat discurile.
antidot: blogul meu.
dar si asa se tot pierd ca li se nazare alora sa stearga filmuletele.
NOU
Mi-am luat CD-RW Teac că umbla vorba că sunt cele mai bune. Luam CD-uri zgâriate, pe care nu le mai citea unitatea, de la colegi și le făceam eu copii. Bullet proof eram. Acum nu mai găsesc poze făcute la chermeze de familie cu camere digitale VGA că sunt trase pe CD-uri cu Hitman, Counter-Strike și altele, ce plm, doar încăpeau… :))
NOU
Mă, eu mai oscilez. Câteodată mă gândesc c-ar fi mai relaxantă o viață în care ai program 8-17 fără alte bătăi de cap. Adică ajungi acasă, ai terminat treaba, nu te mai fute nimeni, nu știi că ai ceva de lucru, nu trebuie să termini ceva până-n 2 zile.
Dar în alte momente e atât de mișto să poți să te scoli la 10-11, să te scarpini la coaie, să te uiți afară să vezi că a nins și că-i vreme nașpa și să hotărăști “bă, eu îmi bag pula, azi nu ies din casă”….
NOU
Meekuu » it’s about simple things. azi de exemplu a fost asa de frig afara, incat am decis sa facem paine de casa si sa nu iesim nici in balcon…
NOU
Unii au sefi/colegi ok. Eu am lucrat in echipe meseriase unde am crescut si am invatat chestii. Adica la primul meu job aveam super autonomie. Luam proiectul si pe urma ma apucam de lucru. Eram singura din birou care se ocupa de asta. Nu stiam ceva, stateam pe forumuri, citeam documentatie, etc. Dupa aia am vazut avantajul teamwork-ului. Intr-o echipa buna fiecare are un skillset specializat, afli lucuri noi, poti uneori sa afli solutii/idei neasteptate. Si da, si in IT, patria free-lancing-ului o echipa buna e ok. 😀 Si incep de la 10 🙂
Nu te impiedica nimeni sa ai un job de birou dupa-amiaza.
NOU
anya » greu. tocmai ideea de program imi repugna maxim
NOU
Foamea te invata! Te invata sa pupi si cururi murdare, sa lauzi indivizi inculti… orgoliul e… asa … pana iti spune copilul ca ii e foame.
NOU
Uite asa aflam la ce conduce munca intr-o multinationala…!!! :))
NOU
Uite eu imi ador programul de profa care lucreaza 18 ore/saptamana si e platita mai bine decat majoritatea oamenilor care lucreaza 40, care termina in 3 zile din 5 pana in ora 12 si apoi isi poate face alte alea (gen ore in alta parti, cumparaturi, banci, rezolvat treburi, DORMIT, pregatit cursuri/corectat lucrari), alergat de colo colo. E adevarat ca in fiecare zi la ora 8 eu sunt la treaba, dar imi place de nu mai pot!
N-as putea in veci lucra cu program fix – am n-am treaba, stau acolo…aceiasi oameni, stai in fund pana nu mai poti.
Prietenul meu lucreaza intr-o corporatie, 8-17 si ii convine la maxim. Fiecare cu pasarelul lui 🙂
NOU
Jalane » numai el cu a ta;)))))))
NOU
si numai cu ea, sa speram 😀
NOU
prea mult stres acumulat, prea multa cafea, frustrari si nemltumiri..asta e reteta unui astfel de dezastru. e rau sa iti urasti locul de munca si colegii. avem o singura viata (evident) si e rau daca trebuie sa o irosim aflandu-ne la locul nepotrivit
NOU
Best of pentru mine este tipul care pune monitorul pe copiator. Lucrez la o multinationala unde te-ai astepta ca (macar) aparatura sa mearga 😛
Filmuletul mi-a amintit de o carte (“Douazeci si ceva”) unde eroul principal este complet iesit din tiparul tanarului corporatist, isi pune cosul de gunoi pe masa si scrie pe el “primire documente”, etc…
NOU
@Petra, cred ca cineva i-a cerut un “Print screen” si a zis NA.. print screen de aici. Probabil supraestimez gandirea americanilor. Eu as fi facut la fel.
NOU
Nu, în filmul complet amărâtul se chinuie să dea print la un rahat de document. După ce face câteva ture între printer și cubicle se sictirește de toanele lui și mai bine xeroxează monitorul, ce pula lui…
NOU
Cateodata asteptam prea mult sa ne schimbam locul de munca. Cateodata avem doua meserii si nu avem curaj sa o luam de la zero.
Orice picior in fund ii un pas inainte !