barbatii-e-porci

Scris de Lore

A fost săptămâna trecută un articol care a făcut furori pe facebook, scris de o domnișorică cu 3 neuronași și restul zeamă, în care ridica în slăvi măreția feminității, cât de bună este ea că e femeie, cât de superioară (sic!) și cum nu ar da niciodată viața de femeie pe altceva.

Să vă zic eu cum e să fii femeie.
În fiecare fucking lună îți vine ciclul. la 30 de zile, la 28, la 25 sau 40, lunar ai ciclu menstrual. Mai exact, îți curge sânge din vagin. Și mai exact, în fiecare lună, în timp ce toată lumea are treabă, aleargă, muncește, face sex sau orice altceva, eu, ca femeie, trebuie să mă prefac că nu am nimic, deși în fiecare moment din mine spre afară se scurge sânge, cheaguri și alte zemuri diverse, înghesuindu-mi între picioare grămezi de tampoane care încearcă să absoarbă toată acea agregare de reziduuri animaliere.

Și, ca să fie tacâmul complet, pentru că asta cu ciclul nu era suficient, cu vreo săptămână înainte de ciclu, toți hormonii din mine o iau razna. Mă enervez din nimic, râd aiurea, am bufeuri, balonări, mă cert cu oricine din te miri ce și mereu îmi vine să îi sparg în cap farfurii bărbatului de lângă mine.

Eu sunt femeie, deci nasc pui vii. Adică, după sex, după ce bărbatul se șterge pe vârful organului și se duce în treaba lui, mie începe să îmi crească un animăluț mic în burtă. Timp de 9 luni, mai exact. Perioadă în care corpul mi se distruge prin îngrășare, țâțele se duc dracului, am tot felul de stări nasoale, vomit, stau pe wc 20 de ore din 24. Dar ce frumos, maternitatea e dumnezeu.

Pentru că mai trebuie să nasc. Iar prin deschizătura prin care abia intrase un penis cât un cremwurștel mai micuț (suntem în România, unde media penisului este de 12 cm), va trebui să iasă o chestie de vreo 3 kile, cât un pepenaș dolofan. Distrugând totul în jur, stricând lărgimea, dizlocând oase și transformându-mi șoldurile în ceva pe care intră doar blugi 36.

Mai trebuie să vorbim de restul? De faptul că societatea a decis că eu, ca femeie, trebuie să am piciorul cambrat, deși natura nu a lucrat în direcția asta, deci trebuie să port tocuri, în timp ce bărbații aruncă niște șlapi în picioare și gata eleganța? Despre cum aceeași societate a decis că părul pe un bărbat e sexy, dar pe o femeie e dezgustător, deci trebuie să mă epilez din cap până în picioare, în numele unei așa zise igiene? Adică dacă nu mă epilez inghinal, miros și sunt urâtă, în schimb, un bărbat are doar aroma masculină.

Ca să încheiem aceste câteva rânduri, nu, nu iubesc să fiu femeie și în niciun caz nu sunt mândră de asta. E ca și cum ai zice că ești mândru că ești român, boswanez sau locuitor croat. Un accident genetic a făcut să fiu femeie și locuitoare a româniei. Nu sunt mândră și în niciun caz nu îmi place.

Cele ce zic că sunt mândre de feminitatea lor înseamnă că pur și simplu au ales partea mai plăcută a drumului. Adică cea în care termini o facultate și ai un job așa, de ochii lumii, pentru că în rest tu faci sex cu cine îți oferă mijloacele de a te întreține, relativ decent.

Nu se numește prostituție, cât timp îi spui sugar daddy.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.