Vă rog eu mult, din sufletul meu negru, dacă aveți opinii de alea tip Nu ne bucurăm de moartea unui om, Îți lipsește compasiunea etc, să vă gândiți la părerea mea despre genitoarea voastră și ce e ea.
Și să transmiteți asta rudelor celor 1205 morți la “revoluție”, rude care nu au aflat niciodată de ce au fost uciși acei oameni. Și lui Marian, vecinul meu de la 8, al cărui tată era bibliotecar la Biblioteca Națională și s-a dus acolo ca să nu strice careva cărțile. L-au mai revăzut mort, după Crăciun.

Și să le transmiteți gândurile astea de bine și rudelor celor 4 morți și 1350 de răniți la mineriada din 1990, când tovarășul Iliescu a chemat, blând, minerii la București, să ne scape de bandele de studenți care devastau, ideologic, FSNul.
Spuneți-i asta și femeii cu rochia albastră, bătute de mineri în Piața Universității.
Spuneți-le tuturor.

Spuneți-mi asta mie și generației mele, generație pierdută de comuniștii și securiștii FSN, mascați în revoluționari, care au preluat românia pe nume propriu și i-au închis orice șansă de a evolua și care au construit statul confiscat ce e acum, cu justiția rizibilă și vândută politicienilor care au fost crescuți cu grijă de clica lui Iliescu și compania. Explicați-ne de ce nu ar trebui să ne dorim ca, măcar, să îl vedem mort pe gunoiul ăsta, de cel mai crunt cancer posibil.

Și mai sictir, tovarăși.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur