Am povestit aici despre cu a fost ieri cu o inchirieuză de culoare neagră, asta așa, ca să mai diversificăm atmosfera.

În rest…toate-s vechi și nouă-s toate. Apartamentele mobilate lux și ultralux au lustre vechi de 30 de ani, care au pe peretele unde sunt prinse rotocoale de gips, cu flori și frunze, canapele sparte de vechime și prea multă utilizare, case văruite dar care gem de mucegai prin balcoane, proprietari care cer pe chițimii printre blocuri 1700 de lei, dar pot fi convinși eventual să lase la 400 de euro, și asta așa, că suntem băieți simpatici, și agenți imobiliari.

Am întâlnit o tanti la vreo 50 de ani, așa zisă agentă, care nu știa la ce folosește cheia aia de plastic de la interfon. Răcnea la femeia care făcea curățenie care îi aruncase cheia pe geam că i-a dat ceva greșit. Nu era nimic în neregulă, dacă nu ar fi răcnit din stradă, iar femeie aia era în casă. La etaj.

Nici un agent imobiliar nu știe să îți prezinte casa. Nu doar că nu știe să o facă, dar nici măcar nu se obosește. Uitați-vă dumneavoastră, vedeți dacă vă place. Nu tu subliniere a punctelor tari, nu tu vorbă multă ca să disimulăm punctele slabe, nu idei de amenajare sau orice alt cuvânt, gen dă-te mai încolo. NIMIC. Momâi care așteaptă să spui da, îl vreau, ca ei să își poată încasa comisionul.

Și să nu te pună naiba cumva să suni tu la agenție. Pentru că vei avea șansa să vezi cum, în loc să te sune înapoi, îți dau bip. Să îi suni tu pe ei. Iar dacă nu îți dau bip, nu te mai sună deloc. Simplu. Iar dacă îi suni tu și îi întrebi de ce nu te-au sunat, ți se răspunde că anunțul nu mai era de actualitate.

Iar după aceea ne plângem că e criză, că oamenii nu cumpără sau că oamenii dau țepe la agenții.