Cu ideile la kilă

Știți că circulă legenda că rromânii sunt cei mai mari inventatori din lume, nu? Pe lângă cea cu vinurile rromânești sunt cele mai tari, e una din cele mai mari mistificări naționale. Nu avem inventatori, nu avem idei, nu prea avem nimic, în general.

Divaghez. Voiam să spun doar câteva cuvinte, fără legătură cu subiectul
Nu trec 2-3 săptămâni, fără să fiu invitat să fac parte dintr-un proiect, să fac ceva, să scriu ceva, să contribui la ceva. Dar cel mai des sunt rugat să particip la diferite proiecte.

Problema e că la peste jumătate din ele, ne întâlnim, vorbim, sunt rugat călduros să iau parte, să-mi pun la dispoziție marele meu know how și marele blog, să dau consultanță, să fac și să dreg, după care…pauză.

Nimeni nu mai vorbește despre proiect, nimeni nu mai își aduce aminte de existența lui, nimeni nu dă nici cel mai mic semn de viață, totul a murit brusc. Nici măcar nu e legat de mine, că nu apuc să scot o silabă, pur și simplu marele proiect ce se va lansa cu surle și trâmbițe moare fâsâit, într-o bășinică onlainistică.

Și mă întreb eu, în sinele meu, când dai dovadă de asemenea seriozitate în ghilimele, cum te poți aștepta ca eu să te mai iau în serios vreodată? Cum crezi că mă mai poți căuta să mă rogi să îți dau măcar ora exactă, când știu că tu nu ai nici cea mai mică responsabilitate?

E o mirare că mă miră de fiecare dată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt