Mă gândesc de câteva zile la o idee. De fapt, am în cap de mult timp problema ce a generat ideea asta și mi s-a revelat asta cu ocazia lansării cărții (sper că ați luat frumusețe de Pompierul, cică recenziile sunt incredibile, l-am bătut pe Godină la talent literar și pe Andrei Ciobanu la descrieri sexual-umoristice) când am văzut, la propriu, câți dintre voi sunt niște oameni excelenți, care merită totul de la viață, doar că, de-alungul timpului, ne-am certat, v-ați supărat, v-am supărat, de-astea.

Și știți de ce?
Pentru că, în general, scrisul induce în eroare. Mai ales când e vorba de scris negândit, cum e un articol sau carte, ci un comentariu aruncat rapid, din vârful degetelor, eventual când sunt la volan sau știu eu ce altă poziție rușinoasă, cum ar fi de pe wc. Sigur, sunt cazuri în care chiar sunt arțăgos pentru că vă vreau eu și îmi doresc asta dar, în majoritatea cazurilor, de fapt nu sunt deloc ci așa se înțelege din scris. Și uite-așa, prin reductio ad Hitlerum, în 3 schimburi de frază ajungem să ne spunem de mamă.

Și m-am gândit la o soluție.
O să vă răspund la comentarii, poate nu la toate, video. Eventual clipuri puse pe tiktok, că și-așa e un flood de content degeaba acolo, ce mai contează și niște comentarii reale, după care embeduite în blog. Sunt chiar foarte curios de rezultat și dacă relația dintre noi va suferi îmbunătățiri, așa cum cred eu.

Sigur, vă încurajez și pe voi să o faceți, dacă lăsați linkul către comentariul video de pe tiktok, situl vi-l embeduiește automat, cred.
Încercăm, vedem. Hai să ne umanizăm puțin și, față în față, să vedem dacă e în beneficiul nostru.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.