rusiirazboi

Înainte de orice, nu știu câți dintre voi mai țin minte discuția despre un eventual război cu Rusia. Acea discuție în care vă declarați dezgustați de un eventual război cu rușii și că nu veți lupta pentru banii lui Ponta și ai Dacianei, iar soluția va fi să plecăm din țară, cu mic cu mare.

Aș vrea doar să vă aduc la cunoștință că Ucraina tocmai ce a închis granițele pentru deplasările cetățenilor de sex masculin cu vârsta între 20 și 60 de ani. În vederea recrutărilor. Și asta se face și se va face în orice stat în care se declanșează un conflict armat. Încorporarea nu e o opțiune, ci o obligație. Îți aperi țara, fie că vrei, fie că nu vrei. Din datorie, de frică, oricum o vei face. Nu vă speriați, statul e mare, e blând și e drept, și va avea grijă să învățați să urâți atât de mult, încât să puteți ucide fără remușcări.

V-am povestit vreodată cât de urâtă e instrucția de luptă? O să o fac, când o să scriu cartea pe care o sa o scriu la sfântul asteapta, in ritmul ăsta. Adică 2 pagini scrise în două luni. Se pare că am nevoie de un manager al timpului meu, de unul cu un bici care să îmi zică marș la treabă.

Aaaaanyway, am divagat.
Revenind la ce voiam de fapt să scriu în titlu, după care m-am pierdut explicându-vă ce curajoși de marcă sunteți. Observ că toată lumea e fericită că NATO și USA au baze militare la noi și că vor avea trupe pe teritoriul țării noastre.

Ar fi interesant să căutați în istoria recentă, de câte ori rușii și-au dus războaiele pe teritoriul altor țări, inclusiv românia. Pentru că e normal, cu cheltuieli minime, să îți protejezi propriii cetățeni, bunurile și restul, mutând conflictul în altă parte. Din orice motiv posibil. Războiul se duce aici, oamenii mor, ei mai negociază diverse, se dau declarații despre cum soluțiile sunt numai negocierea și la final, ghiciți cine suferă cel mai mult.

Ați ghicit, deștepții care se bucurau la început că o organizație militară cantonează pe teritoriul lor soldați și tehnică de luptă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.