Nu pot lăsa să treacă meciul de aseară fără să scriu câteva cuvinte despre el.

În primul rând, imaginile de mai jos sunt definitorii pentru meciul de aseară și pentru ce face fotbalul cu sufletul unui bărbat.

Uitați-vă la minut și scor. Două minute, suficient să transformi un înger într-un diavol.
Pentru că meciul de aseară asta a fost. Rețeta simultană de iad și rai. Sunt absolut sigur că, undeva, prin niște cătune franțuzești și elvețiene, unii oameni au dat colțul, cu inima în pioneze. Pur și simplu a fost un meci de infarct, unul din cele mai frumoase meciuri văzute de mine vreodată.

Am ținut alternativ cu ambele echipe, nu ai cum să ai o favorită în aceste momente. Și am fost trist pentru franța din momentul în care i-am văzut chipul lui Mbappe. Era speriat, emoționat, toată povara lumii era în ochii săi. Și a ratat. Șut telefonat, o fracțiune de secundă întârziere pe picior care i-a dat timp portarului să sară pe direcția corectă.

A fost un rezultat corect și decis exact cum și când trebuia. Îmi pare rău de Franța? Sigur. Mi-ar fi părut la fel de rău de Elveția.

Din păcate, ca de obicei, ne îndreptăm spre ediția aia când Germania joacă prost și câștigă titlul.
Sper, totuși, ca Italia să fie acolo.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.