Intră nevastă-mea în dormitor, cu o privire disperată:
– O să întârzieeeem la școaaalăăă.

Mă uit la ceas. 8.38. Noi stăm la exact 4 minute de școală, în mersul copilului de 4 ani, din momentul în care închizi ușa la casă. Măsurat pe ceas. Copilul e complet îmbrăcat, mai rămâne să se schimbe Luna și aia e. Așa că notific ora și zic că e o grămadă de timp la dispoziție.

– Nici nu m-am spălat pe față încă! răspunde ea.
Mke, îmi văd de treaba mea, din care fusesem întrerupt brutal, mai exact voiajam 9gag. Pe la 8.50, mă dau jos din pat și mă duc spre baia mare, să îmi execut abluțiunile de dimineață. În baie, nevastă-mea, își curăța metodic urechiușele, exact în starea în care era când m-a anunțat că vor întârzia. Nici un gest mai grăbit, nici o mișcare mai rapidă sau ceva. Calm, relaxat.

– Vedeți că o să întârziați.
– Știu, lasă-mă, că sunt extrem de grăbită.

Și pleacă, în același ritm.

Vă spun, femeile nu au nicio genă care să evalueze timpul și graba. Ele se grăbesc doar pe plan emoțional, punând presiune pe cei din jur, în timp ce, fizic, nu își schimbă nicio secundă tabieturile și comportamentul. Dacă cineva va reuși să pună perpendiculara timp peste celelalte 3 dimensiuni, regulând paradoxul spațiu-timp, va fi o femeie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.